Are aproape doi ani, dar nu spune decât mama, tata şi alte câteva cuvinte? Oare să fie vorba despre o problemă sau puiul tău este doar un pic mai leneş?

Deşi majoritatea copiilor pronunţă cuvinte simple de la un an, unii încep să vorbească mult mai târziu, chiar pe la trei ani.

Nu te îngrijora, copiii care încep să vorbească mai târziu nu sunt mai puţin inteligenţi decât ceilalţi. Între timp, ei acumulează cunoştinţe şi înţeleg ce li se spune, chiar dacă nu vorbesc.

Fiecare copil are ritmul lui

Faptul că nu vorbeşte poate avea numeroase cauze, însă foarte rar este vorba de probleme fizice, căci malformaţiile limbii sau ale cerului gurii nu provoacă decât ocazional întârzierea vorbirii.

De cele mai multe ori, problema este subdezvoltarea zonei cerebrale responsabile cu limbajul, caz în care copilul nu-şi poate folosi corect buzele şi limba.

Uneori, dificultăţile de vorbire pot indica o problemă generală de dezvoltare, alteori poate fi vorba despre un blocaj psihic. Sau, pur şi simplu, acesta este ritmul lui.

Cum se dezvoltă limbajul

Deşi nu toţi copiii se dezvoltă la fel, următoarele faze de evoluţie sunt puncte de reper:

În primele luni, comunică prin plâns.

După două luni, rosteşte primele vocale.

De la şase luni, începe să pronunţe silabe.

La nouă luni, articulează primele cuvinte.

De la un an, distinge obiectele care îi sunt arătate sau denumite.

La doi ani, pronunţă cuvinte, dar deformează unele sunete.

La trei ani, repetă propoziţii şi fraze.

La cinci ani, poate alcătui fraze şi poate povesti unele întâmplări.

Tu eşti modelul lui

Copilului nu îi este uşor să înveţe să vorbească. Limbajul se deprinde greu şi nu se dezvoltă de la sine. Dar tu îl poţi ajuta! Dacă îţi pierzi răbdarea şi ţipi la el, poate asocia inconştient limbajul cu sentimentele negative. Iar asta poate duce la un blocaj, ceea ce-l va împiedica să vorbească devreme.

Are o problemă dacă:

...până la un an, nu arată cu degetul.

...are un an, nu comunică decât prin gesturi şi nu imită sunete.

...are doi ani şi imită sunete, repetă cuvinte, dar nu vorbeşte din proprie iniţiativă; vorbeşte rar, cu pauze mari şi are un timbru nazal ciudat.

Testează-i auzul

Întârzierea vorbirii poate fi cauzată de probleme auditive. Stai în spatele lui la o distanţă de 30-50 de cm şi sună un clopoţel sau cheamă-l în şoaptă. Dacă se întoarce, nu are probleme de auz.

6 trucuri de ajutor pentru cel mic

Cel mic are nevoie de încurajări în permanenţă şi de foarte multă răbdare din partea ta. Pentru că te imită, eşti pentru el un model de limbaj. De aceea:

1. Vorbeşte rar şi clar, explică-i tot ceea ce faci.

2. Foloseşte propoziţii scurte şi arată-i obiectele despre care vorbeşti.

3. Cântă-i şi joacă-te cu el.

4. Citeşte-i cărţi şi povesteşte-i întâmplări. Este indicat să-i citeşti înainte să înceapă să vorbească. Chiar dacă ţi se pare că este prea devreme, are mare importanţă mai târziu, când va începe să vorbească, iar efortul tău va fi răsplătit pe deplin.

5. Nu vorbi în locul lui, dar nici nu-l obliga să vorbească atunci când nu vrea.

6. Nu-l ignora când vorbeşte.

Când te adresezi unui specialist?

Până la doi-trei ani, copilul înţelege cuvintele, dar nu le poate pronunţa pe toate. Ar trebui să te îngrijorezi doar dacă are patru ani şi nu reuşeşte să vorbească inteligibil, ci se exprimă doar prin ţipete sau prin semne.

La această vârstă este normal să deformeze unele sunete, dar problema nu trebuie să persiste după vârsta de cinci ani. În caz contrar, consultă un logoped, căci majoritatea problemelor de vorbire se tratează la vârste mici.