Mai ales pe măsura înaintării în vârstă, dar şi în tinereţe, unele femei se pot confrunta cu uscăciune la nivelul vaginului, care are impact asupra vieţii sexuale şi nu numai. Este bine să ştii de ce apare, dar şi ce soluţii recomandă medicul pentru a ameliora această problemă.

Este vorba despre un disconfort care adesea devine un subiect tabu, dar nu ar trebui să fie aşa, mai ales că are implicaţii asupra sănătăţii şi vieţii intime. Mai mult de jumătate dintre femeile cu vârste cuprinse între 51 şi 60 de ani se confruntă cu uscăciune vaginală, care poate să apară însă şi la tinere, în anumite situaţii.

„Studiile evidenţiază faptul că doar un sfert dintre pacientele care au această manifestare caută sprijin sau tratament. Primul pas pentru vindecare sau ameliorare este reprezentat de recunoaşterea uscăciunii vaginale ca problemă, a impactului sau asupra vieţii sexuale, dar mai ales asupra psihicului“, menţionează dr. Dan Florin Străjean, medic primar obstetrică-ginecologie.

 

Cauzată de scăderea nivelului de estrogen

 

În mod normal, pereţii vaginului sunt lubrifiaţi de un fluid produs de nişte glande aflate în apropierea colului uterin. Acest fluid are rol protector, deoarece protejează împotriva bacteriilor şi, de asemenea, ajută la buna desfăşurare a contactelor intime.

Principalul factor implicat în apariţia uscăciunii vaginale este scăderea nivelului de estrogen, care afectează femeile pe măsura înaintării în vârstă, dar care survine şi în anumite situaţii precum naşterea, alăptarea, tratamentele pentru cancer (radioterapie, chimioterapie), scoaterea ovarelor şi administrarea unor medicamente precum cele indicate în terapia fibromului uterin sau a endometriozei.

Există şi numeroase alte cauze care determină apariţia acestei neplăceri: infecţiile vaginale sau urinare, excesul de igienă intimă, administrarea anticoncepţionalelor orale combinate, fumatul, stresul, modificările hormonale, alergiile şi tratamentul cu antihistaminice.

 

Cum este femeia afectată

 

Adesea, acest disconfort are un impact negativ asupra vieţii femeilor afectate. Uscăciunea vaginală este însoţită şi de arsuri, de dureri vulvare sau vaginale şi de disconfort în timpul contactelor sexuale. De multe ori, femeile evită actul intim din cauza uscăciunii vaginale. „Pe termen lung, uscăciunea vaginală poate provoca un disconfort marcant şi lezarea pereţilor vaginali. Există un risc crescut de infecţii, fie prin fungi sau bacterii, şi, în plus, există un risc crescut de infecţii urinare prin alterarea microbiomului vaginal“, atrage atenţia medicul Dan Florin Străjean.

De aceea, este nevoie de prezentarea la medic, pentru aflarea cauzei şi pentru prescrierea tratamentului.  

 

SFATUL SPECIALISTULUI

Dr. Dan Florin Străjean

medic primar obstetrică - ginecologie, asistent universitar, Centrul de Diagnostic şi Tratament Provita, Bucureşti

 

Medicul ginecolog identifică semnele clinice de uscăciune vaginală (mucoasă vaginală subţire, lipsa/diminuarea secreţiei vaginale normale, modificarea culorii mucoasei vaginale, eventuale leziuni) şi recomandă tratament adecvat. Principalul tratament indicat în cazul pacientelor cu uscăciune vaginală este reprezentat de administrarea topică de estrogen, având în vedere cauza majoritară de apariţie a acesteia: scăderea nivelului de estrogen. Terapia sistemică nu mai este utilizată în prezent. Administrarea locală de estrogen ajută la ameliorarea simptomelor, dar nu creşte nivelul sangvin al estrogenului, fiind astfel evitate toate efectele secundare administrării acestuia. Estrogenul se poate administra vaginal prin: inel vaginal cu eliberare de estrogen (flexibil, subţire, se înlocuieşte la fiecare trei luni); ovule intravaginale; creme, geluri. Dacă apar manifestări precum sângerarea vaginală sau durere la nivelul sânilor, administrarea trebuie întreruptă. Se mai pot folosi creme vaginale care au în compoziţie glicerină sau lubrifiant pe bază de apă, în timpul contactului sexual.

Citeste si: Pot avea femeile orgasme multiple? Mituri frecvente despre orgasm

INFO

În jur de 17% dintre femeile cu vârste cuprinsă între 18 şi 50 ani experimentează simptome specifice uscăciunii vaginale, mai ales în timpul contactului sexual.