Un test oftalmologic ar putea ajuta la diagnosticarea autismului

Oamenii de ştiinţă vor să dezvolte un „instrument“ care să ajute la diagnosticarea tulburărilor de autism. Este vorba despre un test care va consta în măsurarea rapidă a mişcărilor ochilor. Această investigaţie ar putea să indice un deficit într-o anumită regiune a creierului care are un rol important în dezvoltarea emoţională şi socială a oamenilor, notează sciencedaily.com.

Prof. Dr. John Foxe, directorul Institutului menţionat mai sus şi co-autorul studiului, a explicat că aceste descoperiri se bazează pe îndelungi cercetări care au relevat că mişcările oculare ar putea reprezenta o cale („o fereastră“) de a pătrunde într-o zonă a creierului care ar fi responsabilă de o serie de tulburări neurologice şi de dezvoltare, dintre care face parte şi Autismul.

Tulburările din spectrul autismului

Este vorba despre o serie de simptome mai mult sau mai puţin grave care variază de la o persoană la alta. Din acest motiv este dificil să se pună un diagnostic clar şi să se stabilească tratamentul adecvat. Înainte de diagnosticare şi terapie este absolut necesar să se identifice ce tip de tulburare din spectrul autismului este.

Mişcările rapide ale ochilor

Mişcările oculare şi mecanismul prin care creierul controlează şi procesează ceea ce alegem să privim au captat interesul oamenilor de ştiinţă neurologi de foarte mulţi ani, ei efectuând numeroase cercetări în domeniu. Schimbarea atenţiei vizuale de la un obiect la altul, fenomen numit de oftalmologi drept „sacade“ (secvenţe de mişcări), este un proces esenţial pentru a te deplasa, a înţelege şi a interacţiona cu lumea din jur.

La oamenii sănătoşi, aceste mişcări ale ochilor sunt astfel: rapide, precise, clare şi redirecţionează privirea de la un punct de interes la altul. Cerebelul, numit şi creierul mic, este regiunea sistemului nervos central situată în părţile posterioară şi inferioară a emisferelor cerebrale şi are rolul de a regla mişcările, emoţiile şi latura cognitivă. Prin urmare, există numeroase dovezi care demonstrează că structura creierului mic este alterată la unele persoane care suferă de o tulburare din spectrul autismului.

Autorii acestui studiu au efectuat o serie de experimente pe subiecţi care sufereau de o formă sau alta de autism. Cercetătorii le-au cerut participanţilor să urmărească o ţintă vizuală care apărea în diferite zone ale ecranului. Testele respective au fost astfel concepute încât persoanelor să le fie greu să urmărească până la capăt ţinta, unele chiar pierzând-o din raza de acţiune.

La oamenii sănătoşi, creierul ar fi ajustat corect mişcările oculare când sarcina se repeta, pe când cei suferinzi de autism au continuat să piardă din vizor ţinta. Acest lucru susţine că acea regiune care controlează comenzile senzoriale din cerebel ar afecta mişcările ochilor. Incapacitatea creierului de a regla dimensiunea mişcărilor oculare la persoanele afectate de TSA nu doar că poate indica o disfuncţie la nivelul cerebelului, dar poate explica şi problemele legate de comunicare şi deficit de interacţiune socială, probleme întâlnite la mulţi pacienţi care suferă de o formă de autism.