Conform cifrelor furnizate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, obezitatea a atins cote alarmante în ultimii ani: faţă de 1975, numărul persoanelor afectate s-a triplat. În 2016, numărul persoanelor supraponderale ajungea la 1,9 miliarde, iar dintre acestea 650 de milioane aveau deja obezitate.

Acest flagel ucide anual 2,8 milioane de oameni din cauza bolilor asociate cu kilogramele în plus: afecţiuni cardiovasculare, diabet şi chiar cancer. În aceste condiţii, niciun kilogram în plus nu trebuie neglijat, însă orice dietă trebuie să debuteze cu o evaluare a stării de sănătate. Tot ce înseamnă mai mult de 5 kilograme peste greutatea normală trebuie investigat cu atenţie pentru că, de cele mai multe ori, înseamnă exces de grăsime periculoasă în corp.

“Trebuie să investigăm mai întâi de toate funcţia tiroidiană printr-o ecografie şi prin câteva investigaţii specifice bunei funcţionări a tiroidei, adică hormonii tiroidieni. Apoi, trebuie să facem o ecografie abdominală pentru a vedea încărcarea în grăsime a organelor interne. Majoritatea persoanelor obeze au ficatul gras şi, în general, organele încărcate cu grăsime. Unde avem grăsime: pe organele interne (ficatul gras e cel mai cunoscut, o depunere a grăsimii specifică bărbaţilor), în circulaţie (colesterolul, trigliceridele, fracţiunile de colesterol, acest lucru e specific atât bărbaţilor, cât şi femeilor) şi subcutanat, acea grăsime vizibilă cu ochiul liber (specifică femeilor).

Mai apoi, facem investigaţiile uzuale, care ţin de funcţia ficatului, a rinichiului, metabolismul glucidelor, adică al zaharurilor şi grăsimilor.”, recomandă medicul Ioan Florin Bălănică expert în medicina stilului de viaţă.

Persoanele supraponderale au un index masă corporală mai mare de 25, în timp ce obezitatea este asociată cu un index de masă corporală mai mare de 30. Acesta se calculează prin împărţirea greutăţii exprimate în kilograme la înălţimea în metri la pătrat. Însă trebuie luate în calcul şi circumferinţa abdominală, precum şi compoziţia greutăţii. Îngrijorător este în primul rând excesul de ţesut adipos. De aceea, evaluarea cantităţii de grăsime este foarte importantă la un pacient supraponderal.

“Trebuie să identificăm cantitatea de grăsimi, din sânge, adică colesterolul, fracţiunile de colesterol şi trigliceridele, pentru că de cele mai multe ori, la un pacient supraponderal, ele sunt crescute, cele de pe organele interne şi depuse subcutanat. Totodată, este foarte important să verificăm dacă pacientul are tensiunea bună, pentru că bolile cardiovasculare sunt principala cauză de mortalitate în România şi UE. Dacă întâlnim un pacient care, pe lângă obezitate, are diabet sau o stare prediabetică, hipertensiune arterială şi acidul uric crescut, adică metabolismul proteinelor defectuos, acel pacient se află în sindrom metabolic, o patologie complexă care asociază şi boala sforăitului sau ronhopatia cronică, iar pericolul este mare pentru că poate să decedeze în somn.

Nu trebuie să ne jucăm cu astfel de lucruri, iar sindromul metabolic trebuie să-l identificăm din timp, el, din păcate, e subdiagnosticat în România şi tratat pe bucăţi, adică nutriţionistul se ocupă de obezitate, diabetologul de diabet, cardiologul de zona de hipertensiune arterială. E foarte important să integrăm lucrurile. În metoda mea, privim pacientul integrator şi holistic şi din toate perspectivele”, completează specialistul.