Nu este deloc un sentiment rar, cu toţii ne-am confruntat cu el măcar o dată. Deşi mulţi cred că este o dovadă de iubire, în realitatea este un sentiment izvorât din nesiguranţă.

 

Poate fi o manifestare a egoismului

Este un sentiment strâns legat de egoism şi îl putem trăi încă din copilărie atunci când ne dorim să avem toată atenţia şi dragostea părinţilor noştri, fără să dorim să împărţim din atenţia şi dragostea aceasta cu fraţii noştri. Se spune că de fapt, gelozia se naşte chiar atunci, în copilărie, dacă realţia cu părinţii nu este bine gestionată şi dacă aceştia nu reuşesc să  ne transmită siguraţă şi confort în ceea ce priveşte iubirea lor pentru noi.

Modelul se perpetuează la maturitate

Dacă în copilărie crizele de gelozie sunt inofensive, în cazul adulţilor ajung să afecteze grav relaţiile şi pot deveni motivul despărţirilor dacă atitudinea celor geloşi nu se schimbă. Nimeni nu doreşte să fie în permanenţă suspectat, bănuit, urmărit, acuzat, obligat să dea explicaţii pentru orice acţiune şi pentru orice clipă petrecută altundeva decât în compania persoanei geloase. În plus, gelozia încarcă de stress şi pec el gelos şi pe partenerul care ajunge să fie ţinta geloziei.

Se tratează cu mai multă stimă de sine

Geloşii cred că au toate motivele să se comporte aşa cum o fac, însă motivul comportamentului nu este extern, ci ţine de propria personalitate: stima de sine scăzută, care provine din faptul că se simte nesigur pe sine şi pe relaţie, considerând că ricine altcineva este mai atragător şi mai interesant decât sine, de aceea vede în oricine un potential pericol şi o posibilă pierere a iubirii.

Învaţă să-ţi apreciezi calităţile

Preţuieşte-te pe tine şi vei ajunge să ai mai multă încredere în ceea ce ai de oferit. Fii sincer cu tine şi accepta-ţi şi defectele, care de fapt, îţi adaugă farmec personalităţii. Preocupă-te să evoluezi, să înveţi lucruri noi şi să lucrezi cu tine însuţi pentru a-ţi potoli setea de control, pentru a accepta neprevăzutul şi a-ţi  creşte încrederea în oameni.