Tânăr îndrăgostit? Nu-l sufoca!

1 2 jpg jpeg

Nu are poftă de mâncare şi stă închis în cameră mai tot timpul, când încerci să-i vorbeşti are ochii pierduţi şi îţi răspunde cu întârziere la întrebări, are un zâmbet permanent imprimat pe faţă... Parcă îţi sunt cunoscute aceste „simptome”. Diagnosticul e clar: adolescentul e îndrăgostit.

Evită interdicţiile

Bineînţeles, după ce l-ai spionat ca să te convingi că, într-adevăr, are o idilă, primul tău impuls este să sabotezi cu orice preţ relaţia. E de înţeles, pentru că, de cele mai multe ori, părinţii nu sunt de acord cu prima iubire a adolescentului. Şi asta pentru că rareori se întâmplă ca tinerii să-şi aleagă un partener care ar fi pe gustul părinţilor. De aceea, sunt de evitat reacţiile de genul:

„Ai putea găsi pe cineva mai potrivit” sau, şi mai grav: „Dacă ieşi în oraş cu X, eşti pedepsit!”. Astfel de interdicţii nu fac decât să întărească relaţia dintre cei doi adolescenţi prin complotul împotriva ta. Şi, în plus, vei fi uimit cu câtă uşurinţă îţi încalcă regulile, fără ca tu măcar să-ţi dai seama.

Nu-i strecura prezervative în buzunar!

Din cauza jenei de a purta o discuţie deschisă pe tema sexului şi din dorinţa de a se asigura că adolescentul are grijă de propria sănătate, mulţi părinţi apelează la un gest foarte blamat de psihologi: le strecoară un prezervativ în buzunarul pantalonilor.

Aceasta este o atitudine total greşită, pentru că e ca şi cum părintele ar încălca intimitatea adolescentului. Cel mai indicat este fie să porţi o discuţie cu tânărul pe această temă şi să-i explici, pe limba lui, cât de importantă este protecţia sexuală, fie să te asiguri că va primi aceste informaţii din altă parte (de la o rudă apropiată, de la un prieten, de la medicul de familie, de la şcoală).

Ce faci dacă suferă?

De cele mai multe ori, iubirile adolescentine nu au un sfârşit prea fericit pentru copil. Dacă observi că, dintr-o dată, zâmbetul larg de la început a dispărut de pe faţa lui, nu încerca să-l sufoci cu întrebările şi cu sfaturile tale „de om mare”. Lasă-l să-şi manifeste sentimentele cum vrea el şi fă-ţi simţită prezenţa în permanenţă, pentru ca tânărul să ştie că eşti acolo oricând are nevoie de sprijin sau, pur şi simplu, de un confident.

Lasă-l să-şi dea singur seama dacă greşeşte

Dezvoltarea emoţională a tânărului şi, implicit, dificultăţile părinţilor de a păstra apropierea de acesta de-abia acum încep. Perioada în care adolescentul se îndrăgosteşte pentru prima oară coincide cu momentul în care acesta începe să simtă nevoia de autonomie. Şi, cu cât criticile părinţilor la adresa cuceririi tânărului sunt mai aspre, cu atât relaţia se sudează mai mult. Cel mai indicat ar fi să încerci să te apropii de el şi să-l laşi să-şi dea singur seama dacă a făcut o alegere bună sau nu.

"Prima oară", sub acoperişul tău?

Una dintre cele mai mari preocupări ale părinţilor atunci când adolescentul le prezintă „iubirea vieţii lui” este: „Dacă o să-şi înceapă viaţa sexuală?”. Ei bine, cu sau fără voia ta, adolescentul va începe să-şi exploreze sexualitatea. Iar pentru aceasta, îşi va aduce cucerirea acasă. Cu siguranţă, nu eşti de acord cu acest pas. Dar gândeşte-te bine: ai prefera ca primele lui experienţe sexuale să se petreacă într-un loc necunoscut, cu o igienă precară, sau la tine acasă, unde ştii că nu se poate întâmpla nimic rău?

Doctor Click! vă sfătuieşte

În multe cazuri, atunci când adolescentul se îndrăgosteşte, acesta are tendinţa de a se izola, de a se închide în el şi de a evita contactul cu părinţii.

Într-o astfel de situaţie, părintele ar trebui să se întrebe ce îl face pe adolescent să se izoleze sau să se ascundă de el. Probabil că modalitatea părinţilor de a relaţiona cu adolescentul nu este cea potrivită, iar pentru aceasta este necesar ca aceştia să găsească modalitatea potrivită de abordare a problemelor.

Click! de la cititori

Fiica mea de 17 ani are o relaţie cu un băiat de 22. Am încercat să o conving că nu e momentul să se gândească la sex. Numai după ce am discutat pe îndelete, m-a convins că este suficient de matură ca să ştie ce e bine să facă şi ce nu. Corina Crestin, Iaşi