Adelina Toncean, activistă pentru sănătatea copiilor, a lansat Asociaţia BLONDIE, care îşi propune să ajute copiii cu boli grave abandonaţi în spitale imediat după naştere.

Un studiu UNICEF spune că probabilitatea ca un copil bolnav să fie părăsit în spital este de două ori mai mare decât în cazul unui copil sănătos. Zilnic, în România, 2 copii sunt părăsiţi legal în spital imediat după naştere, din cauza faptului că se nasc bolnavi sau pentru că părinţii nu au cu ce să-i crească. 1360 de copii au murit anul trecut înainte de a împlini 1 an, România fiind ţara cu cea mai mare mortalitate infantilă din Europa.

Deşi există părinţi care îşi iau acasă copiii născuţi cu diverse malformaţii şi apoi luptă din toate puterile, cu sacrificii personale şi cu ajutorul donaţiilor publice, pentru a-i trata, sunt şi alţii care îi abandonează în spital imediat după naştere. „Când o mamă cu un copil foarte bolnav nu simte că are o condiţie suficient de bună pentru a-l ajuta, nici măcar nu crede că prezenţa ei acolo este necesară. Şi atunci lasă copilul în spital, la medici, că ei îl vor face bine, iar ea pleacă, poate de tot, din viaţa copilului. 70% dintre copiii intraţi în sistem au fost părăsiţi la naştere în maternitate, ceea ce arată că decizia de a renunţa a fost luată în momentul în care s-a aflat de afecţiunea copilul.”, spune Adelina Toncean, iniţiatoarea asociaţiei BLONDIE.

În acest context, Adelina, care are o experienţă de mulţi ani în ajutorarea copiilor cu boli grave, lăsaţi în spitale, a pus bazele Asociaţiei BLONDIE. Asociaţia are în plan mai multe proiecte prin care, cu ajutorul voluntarilor, să încerce salvarea acestor copii, prin conectarea instituţiilor care pot contribui la sprijinirea micuţilor abandonaţi şi bolnavi şi prin supravegherea sarcinilor în mediul rural şi în alte medii de risc. „Ce vom face noi? În primul rând, vrem să se audă de aceşti copii. Dar dincolo de asta, e nevoie de lucruri concrete. După 4 ani şi jumătate în care am fost aproape în permanenţă în preajma copiilor şi am lucrat îndeaproape cu Asociaţia Inima Copiilor şi cu medicii de la spitalul Marie Curie, am gândit un sistem etapizat pentru aceşti copii, care, mai întâi, să conecteze instituţiile. Vrem mai întâi să aducem date, pentru că nu se ştie câţi dintre copiii părăsiţi erau bolnavi, nu se ştie câţi dintre cei care au murit erau părăsiţi. Apoi, vrem să pornim o caravană, dotată cu ecograf mobil, care va urmări mamele din zonele de risc. Dintre cei 1360 de copii care au murit anul trecut, jumătate provin din sarcini complet nemonitorizate. Prin monitorizarea din timpul sarcinii, se poate afla şi dacă există risc de părăsire, dacă familia a mai avut cumva copii bolnavi care au rămas prin spitale”, mai declară Adelina Toncean.

În plus, împreună cu Inima Copiilor, Asociaţia BLONDIE a creat şi o aplicaţie pentru identificarea în maternitate a nou-născuţilor, „Certificat de viaţă”, care anunţă în timp real instituţiile în cazul în care mama a dispărut şi a lăsat copilul. Se va şti, astfel, unde trebuie intervenit şi va fi redus riscul de moarte infantilă. Voluntarii sunt o parte esenţială a procesului, fiind necesară pregătirea şi gestionarea lor pentru a le fi de real folos copiilor, pentru a nu-i pune în pericol şi pentru a nu se pune pe ei înşişi în pericol. În acest moment, programul de voluntariat „Niciun copil singur in spital” se desfăşoară doar la Marie Curie, dar se va extinde în câteva maternităţi din Bucureşti, Timişoara, Constanţa şi Cluj.

După identificarea copiilor bolnavi abandonaţi şi trimiterea  lor acolo unde pot fi trataţi, în cazul în care aceştia supravieţuiesc şi au o stare bună, e nevoie să fie duşi într-un spaţiu care să le permită reuperarea şi însănătoşirea. Dintre copiii neabandonaţi complet, mulţi provin din familii care trăiesc în condiţii precare şi deci nu le pot asigura o recuperare normală. „Ne dorim să facem un centru de tranziţie, pentru că recuperarea este obligatorie. Se spune că e bine ca un copil să stea cu familia. Doar că atunci când copilul este bolnav, binele acesta nu apare decât dacă există condiţii care depăşesc cu mult normalitatea. Un copil sănătos, într-o familie săracă, va supravieţui, va trăi. Un copil bolnav, nu. Aşa că dacă facem acest efort pentru copii, e obligatoriu să le asigurăm şi tranziţia, să-i ţinem până când riscul nu mai e acelaşi, să primească emoţie, mâncare, căldură, tot ce au nevoie penru a trăi, pentru că şi copiii bolnavi contează. Pe noi”, concluzionează Adelina Toncean.