Sforăitul la copii: de ce apare şi cum se tratează

1 sforait copii jpg jpeg

Sforăitul la copii este adesea o fază trecătoare, alteori sunt necesare investigaţii şi tratament adecvat. Când ar putea fi considerat ceva normal şi când sforăitul devine un motiv serios de îngrijorare? Ne răspunde medicul specialist ORL Livia Onu.

Ştiai că, în medie, 1 din 10 copii sforăie? Doctorul sugerează că acest fapt nu indică, în mod obligatoriu, o problemă. Însă trebuie spus că sforăitul care necesită o atenţie deosebită determină o calitate slabă a somnului şi, deci, afectează comportamentul copilului din timpul zilei. Este bine de ştiut că mulţi părinţi nu asociază semnele apărute ziua cu somnul cu probleme. Copiii care sforăie sunt mai predispuşi la infecţii şi suferă mai des de tuse cronică, răceli şi otite.

Cum apare  

Sforăitul este un zgomot manifestat când copilul inspiră, însă aerul care circulă între nas sau gură şi plămâni întâmpină blocaje la nivelul căilor respiratorii, cum se întâmplă în cazul deviaţiei de sept sau a prezenţei polipilor. De aceea, se produce o vibraţie a ţesuturilor şi structurilor din gură şi gât. Dacă zgomotul îi împiedică pe ceilalţi să dormă, ar putea fi o problemă serioasă, care trebuie investigată de un specialist în somnologie.

Atenţie!

Dacă un copil respiră cu greutate când doarme, s-ar putea să sufere de sindromul apneei obstructive în somn (SASO) – întrerupere a respiraţiei în timpul somnului. Din cauza afecţiunii, copiii răsuflă zgomotos sau au tendinţa de sufocare.

Cele mai întâlnite cauze

La cei mici, sforăitul poate părea ceva amuzant, iar copiii, în special sugarii, pot fi descrişi ca fiind şi mai drăgălaşi când „torc“, dar lucrurile trebuie privite cu multă seriozitate. Este posibil ca acesta să fie un semn al unei afecţiuni de somn importante, care necesită tratament eficient. Cele mai frecvente cauze care declanşează sforăitul sunt reprezentate de infecţii respiratorii, alergii, hipertrofia vegetaţiilor adenoide şi a amigdalelor, astm, deviaţie de sept nazal şi sindrom de apnee obstructivă în somn (SASO).

Ce este de făcut

Dacă cel mic obişnuieşte să sforăie noaptea, prima măsură pe care apropiaţii trebuie să o ia este să îl supravegheze şi observe atât pe timpul nopţii, cât mai ales pe timpul zilei. În funcţie de cauzele sforăitului, pot fi recomandate mai multe soluţii, şi anume: îndepărtarea posibililor alergeni, prescrierea unui tratament pentru alergie sau congestie sino-nazală, îndepărtarea adenoizilor sau a amigdalelor prin adenoidectomie sau amigdalectomie, consultul unui specialist al somnului pentru identificarea unei posibile apnee în somn obstructive.

Principalele simptome pentru apnee

Medicul specialist enumeră cele mai întâlnite manifestări pe care le poate avea copilul suspect de apnee. Astfel, dacă cel mic sforăie mai mult de 3 nopţi pe săptămână, este irascibil, agresiv sau agitat, în timpul zilei este excesiv de somnoros sau „visător“ ori „absent“, trebuie să ceri ajutorul unui specialist. De asemenea, consult un specialist, dacă observi că cel mic nu s epoate concentra la şcoală, respiră preponderent pe gură şi vorbeşte nazonat sau respiraţia lui prezintă pauze de mai mult de 10 secunde în timpul somnului, pauze care uneori îl trezesc. Riscuri mari pentru sănătatea somnului sunt şi atunci când copilul udă frecvent patul la o vârstă de peste 9 ani sau, dimpotrivă, nu au udat patul până la un moment dat, ulterior, când a apărut această problemă. Un semnal de alarmă este şi atunci când celui mic îi este greu să se trezească dimineaţa, chiar dacă a dormit un număr suficient de ore.

Sfatul specialistului

Dr. Livia Onu, medic specialist ORL

Centrul medical Provita, Bucureşti

Cea mai frecventă cauză de sforăit care necesită o atenţie deosebită este sindromul de apnee în somn (SASO) – o afecţiune în care fluxul de aer este blocat, determinând treziri nocturne. Aproximativ 1 din 4 copii are SASO, observat mai ales după vârsta de 3 ani şi, în cele mai frecvente cazuri, determinat de hipertrofia vegetaţiilor adenoide sau amigdalelor. Un consult clinic şi un studiu al somnului confirmă diagnosticul. Adenoamigdalectomia (îndepărtarea adenoizilor şi amigdalelor) este un tratament obişnuit pentru SASO.