Aşa recunoşti pneumonia la cei mici!
Printre categoriile care au un risc mai mare de a se îmbolnăvi de pneumonie se numără copiii, iar aceia care cresc într-un mediu în care se fumează au chiar un risc dublu de a suferi de această boală. Printre cauzele care provoacă pneumonia bacteriană se numără Staphylococcus aureus, Streptococcus pneumoniae (pneumococ), Haemophilus influenzae. De jumătate din cazurile de pneumonie sunt vinovate virusurile gripale şi paragripale, precum coronavirus, rinovirus, adenovirus, care dau aşa-numita pneumonie virală.
Poate fi confundată cu gripa
Întrucât virusurile care provoacă răceală sau gripă cauzează jumătate din pneumoniile virale, simptomele pot fi bănuite ca provenind de la o infecţie respiratorie. De altfel, pneumonia virală evoluează pe parcursul mai multor zile.
Începe ca o răceală, cu prezenţa unor secreţii nazale, apoi apare tusea seacă, iar aceasta nu cedează după tratament cu siropuri de tuse obişnuite. Abia după 3-4 zile, accesele de tuse de îndesesc, apar respiraţia şuierătoare, febra, oboseala, durerile musculare şi/sau în gât, scăderea bruscă a poftei de mâncare, simptome care indică necesitatea unui consult pediatric.
Febra indică adesea forma bacteriană a bolii
Spre deosebire de simptomele formei virale, cele date de pneumonia bacteriană apar brusc şi starea copilului se înrăutăţeşte pe parcursul unei singure zile. Manifestările pneumoniei variază de la medii spre severe.
Creşterea temperaturii corporale la 40°C sau mai mult, sputa de culoare verde sau galbenă, cianoza (albăstrirea pielii şi a mucozelor), dificultăţile de respiraţie sunt semnele unei pneumonii bacteriene. Oxigenul ajunge cu greutate la toate celulele corpului, de aceea, respiraţia şuierătoare sau tusea apar mai ales după ce copilul depune efort.
Ce complicaţii pot apărea
Printr-o simplă auscultaţie pulmonară cu stetoscopul, medicul diagnostichează pneumonia şi recomandă tratamentul potrivit. Este nevoie de vizita la medic şi de o administrare corectă a tratamentului indicat, pentru prevenirea complicaţiilor periculoase: insuficienţă respiratorie, septicemie, meningită (inflamarea foiţelor cerebrale), abcese cerebrale (acumularea de secreţii purulente la nivel cerebral).
Tusea persistentă, semnal de alarmă la sugari
La copii cu vârste sub 6 luni, tusea ar trebui să alarmeze orice părinte, fiind un motiv să te adresezi de urgenţă unui medic pediatru. O pneumonie, indiferent de forma acesteia, la acestă vârstă, se poate agrava într-un timp foarte scurt, în lipsa tratamentului. După un an, boala este semnalată în principal de tusea care nu cedează nici după câteva zile în care copilul a primit siropuri şi care este însoţită de apatie, inapetenţă şi aşa-numitul wheezing (respiraţie şuierătoare). După ce a împlinit 4 ani, la tusea excesivă se adaugă alte simptome: vărsăturile, febra, durerea în piept, de cap şi abdominală.
Citeşte şi: Cum să-ţi faci propriul sirop de tuse
Atenţie!
Uneori, febra poate să lipsească şi părinţii sunt tentaţi să trateze tusea sau durerile de care se plânge copilul cu siropuri antiinflamatoare sau de tuse, ceea ce creşte riscul agravării bolii!
Vaccinarea antipneumococică, gratuită
Pneumonia pneumococică poate fi prevenită prin imunizarea cu vaccinul antipneumococic. În contextul în care numai 2% dintre părinţii români îşi permit costul unui vaccin antipneumococic, iar 1 din 5 copii sub 1 an este diagnosticat cu pneumonie, din luna octombrie a anului trecut acest tip de vaccin poate fi administrat gratuit copiilor de medicii pediatri, conform schemei de imunizare. Vaccinul oferă protecţie împotriva a 13 tulpini de pneumococ care cauzează 90% din cazurile de pneumonie pneumococică de la noi.
