Pericolul tampoanelor interne: sindromul de şoc toxic

De obicei, sindromul de şoc toxic este provocat de o infecţie bacteriană (cele mai des întâlnite fiind bacteriile streptococ şi stafilococ), fiind una dintre problemele majore generate de folosirea tampoanelor interne. Cauzele sindromului de şoc toxic Boala a fost descrisă pentru prima dată în 1978, la copii, pentru ca ulterior să fie asociată cu folosirea absorbantelor la femeile aflate în perioada menstruaţiei. Deşi 50% dintre cazuri nu sunt asociate cu menstruaţia, cea mai comună cauza a acestei boli, chiar şi în prezent, este un tampon ignorat, care nu este scos la timp sau este total ignorat, astfel că ce infecţia începe să se dezvolte. Ceilalţi factori care pot cauza Sindromul de sox toxic includ folosirea incorectă a bureţilor contraceptivi, naşterea, chiuretajul, dilatarea, avortul sau o infecţie a pielii cauzată de boli precum vărsatul de vânt. Simptomele sindromului de şoc toxic Simptomele sindromului de şoc toxic au potenţialul să afecteze marea majoritate a organelor majore din corp, incluzând plămânii, rinichii, pancreasul, ficatul, sângele, pielea etc. Ele apar sub o formă slabă şi pot fi uşor confundate cu cele ale unei răceli sau ale unei alte infecţii. La începutul unei infecţii, o femeie ar trebui, de obicei, să simtă febră, dureri de cap, ameţeală, nelinişte, frisoane şi dureri musculare. Când infecţia începe să se răspândească la celalalte organe, simptomele se înrăutăţesc şi pot include febra ridicată (de obicei, peste 38,5 grade Celsius), diaree, greaţă, senzaţie de vomă, dureri abdominale, gât uscat, senzaţie de tuşe, tensiune scăzută, ochi roşii, durere severă de cap, lipsa de concentrare, etc. În prezent nu există un test care să depisteze sindromul de şoc toxic. Pentru a determina prezenţa streptococului sau/şi stafilococului, sunt necesare teste de sânge şi urină. De asemena, va trebuie să fie prelevate spre analiză mostre din vagin, cervix (colul uterin), gât. Deoarece Sindronul de şoc toxic poate afecta mai multe organe, medicul poate efectua şi alte teste, cum ar fi tomografii computerizate, puncţii lombare sau scanări cu raze X pentru a determina răspândirea infecţiei. Tratamentul sindromului de şoc toxic Cea mai bună metodă de a scapă de Sindromul de şoc toxic este de a îl trata imediat ce apar primele simptome. Această afecţiune se tratează, de obicei, cu doze mari de antibiotice administrate intravenos pacientului. Acest lucru împiedică, în majoritatea cazurilor, răspândirea infecţiei la alte organe din corp.