De peste un an, viaţa noastră a fost marcată de pandemie. În această perioadă, psihicul fiecăruia dintre noi a fost afectat într-o mică sau mai mare măsură. Medicul psihiatru Brînduşa Caval ne vorbeşte despre efectele pandemiei asupra psihicului şi despre ce putem face pentru a ne regăsi echilibrul emoţional.

Cum ne-a influenţeazat pandemia sănătatea psihică?

De mai bine de un an, lumea s-a schimbat. Relaţiile noastre s-au schimbat. Felul în care simţim, felul în care ne temem. Viziunea despre noi înşine şi despre viaţă. Fiecare dintre noi a procesat diferit tensiunea pandemiei. Am fost nevoiţi să ne adaptăm unor condiţii absolut neobişnuite. Iar psihicul nostru tolerează foarte greu incertitudinea. Senzaţia de lipsă de control şi impredictibilitatea experimentată într-un grad mai mic sau mai mare de fiecare dintre noi apasă emoţional. Potenţialul traumatogen se resimte în funcţie de gradul de afectare directă al celor din anturaj şi în funcţie de modul individual de participare în lupta cu virusul.

Riscul real este, desigur, gestionat în majoritatea timpului, însă este înregistrat de psihicul nostru. În plus, dacă percepţia despre propria persoană este că nu avem capacitatea să ne descurcăm, riscul este perceput că fiind şi mai mare decât în realitate, iar senzaţia de lipsa de control poate fi copleşitoare.

Şi astfel ajungem de fapt la noi înşine. Pandemia ne-a făcut să ne uităm la noi. La cine suntem cu adevărat. La ce nevoi avem şi ce ne dorim. La mecanismele noastre de apărare şi la forţă noastră interioară.

Influenţa pandemiei asupra sănătăţii psihice în general poate fi un răspuns la factori de stres sau un răspuns traumatic, în funcţie de cum percepe fiecare această experienţă de viaţă, această provocare a vremurilor noastre.

COVID-19 este o boală care poate lăsă şi sechele psihice. Cu ce se pot confruntă cei care au sau au avut boala?

În primul rând, pozitivarea despre care se vorbeşte permanent de aproximativ un an, corelată masiv în media cu sechele şi risc de moarte, are din start un impact emoţional puternic, chiar dacă vorbim de tineri sănătoşi consideraţi în afară populaţiei vulnerabile.

În al doilea rând, organismul este solicitat de boală pe multiple nivele, inclusiv cel neurologic, iar oboseală resimţită chiar şi după forme uşoare nu trebuie ignorată, pentru a-i permite corpului să se refacă în ritmul lui.

În al treilea rând, trăsăturile predispozante către o simptomatologie psihică prezente anterior infecţiei COVID-19 pot fi potenţate de boală, declanşând episoade depresiv-anxioase şi chiar psihotice.

Aşadar, după cum suntem obişnuiţi în psihiatrie, nu putem vorbi de o cauzalitate clară, ci mai degrabă de un cumul de factori care duc la apariţia simptomelor.

Clinic, pacienţii se pot confrunta post-COVID cu insomnie, anxietate şi atacuri de panică, dispoziţie depresivă, iritabilitate, somatizari  - adică manifestări fizice nespecifice ale tensiunii intrapsihice, simptomatologie obsesiv-compulsivă şi altele. Din păcate, simptomatologia poate fi accentuată la vârstnicii cu comorbidităţi, unde sechelele neurologice sunt vizibile şi pot da manifestări multiple, de la agitaţie, tulburări de comportament, confuzie, insomnie şi până la halucinaţii sau idei delirante. Din fericire, simptomele se pot ameliora cu o abordare terapeutică adecvată.

 Care sunt cei mai importanţi factori de stres în pandemie?

Stresul şi-a pus amprenta diferit pe fiecare dintre noi. Profesional, oamenii s-au confruntat cu pierderea locului de muncă, suspendarea activităţii pe termen nedeterminat corelată cu probleme financiare sau, pentru cei care şi-au continuat activitatea, dificultăţi legate de gestionarea timpului şi spaţiului – lucrul de acasă, şcoală online, eliminarea graniţelor între muncă, şcoală şi casă. 4 din 10 români spun că viaţă profesională s-a deteriorat în ultimul an. Dintre dificultăţile cu care ne confruntăm, menţionăm creşterea volumului de muncă, dificultăţi legate de urmarea planurilor de carieră, relaţii tensionate cu colegii, comunicarea dificilă cu şefii.  

Din punct de vedere social, distanţarea, separarea de familie şi prieteni pe perioade lungi sau interacţiunile reţinute şi temătoare ne-au făcut să percepem totul că nenatural şi constrângător, omul fiind o fiinţă socială cu nevoie de contact.  

Ce probleme psihice s-au acutizat în pandemie? 

Dintre simptomele cele mai frecvente care au pus în dificultate populaţia generală în ultimul an menţionăm anxietatea, iritabilitatea, oboseală şi lipsa de energie, insomnia şi deteriorarea rutinei legate de alimentaţie şi mişcare.

În funcţie de structura de personalitate, mecanismele de coping, predispoziţia genetică şi factorii de mediu, problemele psihice acutizate în pandemie conturează diverse tablouri patologice: episoade anxioase, depresive, maniacale, decompensări psihotice, acutizări obsesiv-compulsive, complicaţii ale demenţelor, creşterea consumului de alcool şi substanţe psihoactive. De asemenea, cercetările arată că o mare problema este reprezentată în prezent de creşterea prevalenţei violenţei domestice (Buttell, F., & Ferreira, R. J. (2020).

În funcţie de intensitatea simptomelor, funcţionalitatea socio-profesională care pentru unii era deja într-o zonă de limită poate fi şi mai afectată şi astfel se ajunge la un cerc vicios care, în lipsa abordării terapeutice, provoacă multă suferinţă.

Ce poate face o persoană cu depresie în această perioadă, când poate şi accesul la psiholog a fost redus? 

Partea bună este că foarte mulţi specialişti în sănătate mintală şi-au mutat activitatea online, astfel încât accesul la servicii este totuşi facilitat de tehnologie. De asemenea, există linii de telefonie cu voluntari care oferă sprijin emoţional chiar şi în situaţii limita, cum ar fi ideile de suicid.

Informarea populaţiei în legătură cu tot ce înseamnă abordarea sănătăţii mintale este absolut necesară şi este de apreciat orice demers în acest sens.

Accesul la psiholog este însă într-adevăr redus pentru cei care se confruntă cu dificultăţi financiare. Pentru ei şi pentru oricare dintre noi, o privire de ansamblu asupra abilităţilor personale şi asupra posibilităţilor de sprijin din mediu poate fi de ajutor. Conştientizarea şi stimularea resurselor noastre proprii, observarea fără autocritică a emoţiilor, comportamentelor noastre şi a reacţiilor noastre fizice, blândeţea faţă de propria persoană, grijă de sine, minte, corp şi suflet sunt doar câteva din exerciţiile pe care le putem face cu noi înşine. De asemenea, putem caută în mediu «stâlpi» de sprijin emoţional – reţea de suport social, persoane dragi cu care să ne simţim în siguranţă şi înţeleşi, mişcare fizică uşoară sau sport, activităţi în timpul liber şi pasiuni cum ar fi pictură, instrumentele muzicale, cititul, şahul etc.

Dacă vorbim însă deja de instalarea unei depresii, recomandarea este fără discuţie consultul unui specialist în sănătate mintală, psihiatru, psiholog sau psihoterapeut. Trebuie menţionat că ideile de suicid reprezintă o urgenţă psihiatrică care necesită intervenţie specializată cât mai repede.

Mulţi oameni care au lucrat de acasă se simt epuizaţi după un an de la începerea pandemiei. Ce se poate face pentru a combate acest lucru?

Primul pas este conştientizarea epuizării şi abordarea ei timpurie pentru a preveni apariţia unui burnout sau a altor patologii psihiatrice. Abordarea se poate face desigur şi pe cont propriu, ascultând semnalele psihicului nostru şi corpului nostru şi oferindu-ne grijă de care avem nevoie, însă având în vedere contextul pandemic, este poate momentul propice să avem o discuţie mai complexă cu noi înşine, sub ghidajul unui psihoterapeut.

Terapia individuală ne poate ajută să înţelegem mai bine modul nostru de funcţionare, să ne conştientizăm nevoile şi dorinţele, să avem o privire de ansamblu asupra relaţiilor noastre semnificative, să ne lărgim viziunea, să ne dezvoltăm şi să ne creştem calitatea vieţii, cu efecte vizibile pe termen lung asupra stării de sănătate.

Pe de altă parte, este o perioadă în care petrecem foarte mult timp împreună cu partenerul/partenera şi copiii. Ceea ce poate fi minunat, dar, de la un anumit punct, complicat. Pentru că vine cu lipsa graniţelor şi dispariţia spaţiului şi timpului personal, ceea ce duce la frustrări şi certuri. Rata divorţurilor a crescut în pandemie cu 30-50%. Terapia de cuplu sau de familie poate ajuta în această perioadă. Fiecare membru are astfel un mediu sigur în care să-şi exprime frustrările şi, împreună, au mai multe şanse la a găsi calea de mijloc într-o situaţie care pare fără ieşire.    

 Cum se manifestă anxietatea asociată pandemiei şi cum o putem gestiona?

Anxietatea asociată pandemiei se manifestă în funcţie de structura personalităţii fiecăruia. Putem vorbi de anxietate generalizată cu atacuri de panică, tulburări de somn, simptome obsesiv-compulsive, somatizari, adică exprimări fizice ale anxietăţii (amorţeli şi furnicături, senzaţie de lipsa de aer sau nod în gât, tremor, transpiraţii, palpitaţii etc).

Unele persoane reuşesc să gestioneze stările prin tehnici de respiraţie şi relaxare, sport, sprijin emoţional din partea persoanelor dragi etc.

În momentul în care nivelul de anxietate provoacă suferinţă marcată şi disfuncţionalitate, se recomandă apelarea la un specialist, pentru a nu permite cronicizarea simptomelor. Mai ales în contextul actual al pandemiei, este important că pacientul să treacă printr-un filtru când merge la specialist, pentru a face potrivirea perfectă dintre pacient şi psihiatru/psihoterapeut, în funcţie de specificul afecţiunii dar şi de personalităţile fiecăruia. 

Ce efecte poate avea şcoala online asupra copiilor?

Din perspectiva mea de psihiatru de adulţi, copiii au nevoi de socializare la fel de mult că părinţii lor, despre care am discutat. În plus, sunt în plină formare, absorb informaţia că un burete, se construiesc că personalitate, se modelează în funcţie de mediu, învaţă să comunice, verbal şi non-verbal, învaţă să interacţioneze cu ceilalţi şi să formeze relaţii. Toate aceste aspecte sunt sărăcite şi filtrate printr-un ecran, lucru de care e bine să ţinem cont mai departe în evoluţia lor.

Starea adolescenţilor a fost, de asemenea, marcată de izolarea la domiciliu, de lipsa de socializare, iar unii au avut chiar gânduri suicidare, iar alţii au devenit dependenţi de jocurile online. Ce sfaturi eveţi pentru ei şi pentru părinţi?

Repet, ca psihiatru, faptul că ideile suicidare reprezintă o urgenţă care nu suportă amânare. De asemenea, intervenţia specializată timpurie asupra stărilor depresiv-anxioase, problemelor de comportament şi tendinţelor adictive poate duce la ameliorare, prevenţia complicaţiilor şi contribuie la atingerea potenţialului tinerilor şi la creşterea calităţii vieţii.

Cred în beneficiile aduse de încurajarea şi potenţarea empatiei, a comunicării, dezvoltării, deschiderii şi curiozităţii, conştientizarea propriilor emoţii, distingerea dintre realitatea subiectivă şi cea obiectivă, respectul reciproc. De asemenea, descoperirea pasiunilor şi activităţilor care ne fac plăcere şi ne umplu de energie poate avea o contribuţie semnificativă la starea de bine.

Desigur, dacă există deschidere, disponibilitate şi capacitate de procesare, o terapie de familie cu un psihoterapeut format în acest sens poate avea multe beneficii în armonizarea relaţiilor din familie.

Mulţi dintre noi ne-am pierdut speranţa, suntem mai încordaţi, din cauza incertitudinii legate de faptul că nu ştim când se va termină pandemia. De ce gânduri trebuie să ne agăţăm pentru a ne creşte măcar puţin optimismul?

Răspunsul se află în interiorul nostru. Fiecare are propriile resorturi de care se agaţă. Eu zic să credem în forţă noastră interioară. Suntem mai puternici decât ne imaginăm. Psihicul nostru este orientat către bine, caută binele, şi-l doreşte, încearcă să îl facă. Dacă din diverse motive avem tendinţe autodistructive sau nu am fost învăţaţi să avem grijă de noi, trebuie să avem curaj să recunoştem asta faţă de noi şi să cerem sprijinul unui psihoterapeut. Dacă avem persoane dragi care ne încarcă cu energie să avem curaj să le cerem ajutorul. Dacă religia reprezintă un sprijin pentru noi, să ne rugăm. Dacă avem nevoie de sens, să folosim perioada această pentru a renaşte, pentru a creşte şi a ne dezvoltă.

După furtună iese mereu soarele.

 

CV

Dr. Brînduşa Caval

• medic psihiatru adulţi Bellanima Medical Centre

• Absolventă „Psychological First Aid” la Johns Hopkins University

• Formare complementară de bază în Psihoterapia integrativă a traumei

• Arii de interes şi workshops: Analiza comportamentului simulat. Psihologia interogatoriului, Introducere în Psihodiagnoza Personalităţii, Trauma psihică – recunoaştere şi vindecare, Traumele de relaţie

• Membru al Colegiului Medicilor din România