Propolisul, „doctorul“ care are grijă de sănătatea ta

Numit şi clei de albine, dat fiind aspectul său vâscos şi lipicios, ca de răşină, propolisul este o substanţă pe care o colectează albinele de pe cel puţin 20 de specii de arbori - în special de pe mugurii de plop şi de arin, de pe frunzele, mugurii şi scoarţa coniferelor şi a plopilor, a sălciilor şi a prunilor şi pe care o prelucrează prin amestec cu secreţii salivare şi ceară.

Observând că această substanţă joacă rolul de pavăză împotriva agresorilor externi, propolisul făcând din stup o adevărată cetate, grecii l-au denumit propolis ceea ce înseamnă „partea din faţă a cetăţii”.

Cu propolis se căptuşesc pereţii stupului pentru a nu permite formarea curenţilor de aer. Albinele folosesc această substanţă pentru prevenirea îmbolnăvirilor, ca mijloc de apărare împotriva microbilor şi a mucegaiurilor, dar şi pentru mumificarea prin învelire cu propolis a intruşilor stupului (diverse insecte sau şoareci), care sunt omorâţi de albine, astfel împiedicând putrezirea lor.

Ce conţine

Un amestec de substanţe, în special: derivaţi flavonici, acid ferulic (activ contra germenilor Gram pozitiv şi negativ), ceruri, aminoacizi, balsamuri, fermenţi, microelemente (siliciu, magneziu, cupru, molibden, arsen, staniu, aluminiu, vanadiu, wolfram, fier, aur, iridiu, calciu, cadmiu, cobalt, stronţiu), substanţe antibiotice, răşini, acizi aromatici.

Compoziţia propolisului variază în funcţie de specia vegetală de pe care s-a cules, dar, în medie, acesta conţine 55% răşini şi balsamuri, 30% ceruri şi 10% uleiuri eterice.

Citeşte şi:

- Propolisul: medicamentul natural de la albine

- Ce boli poţi trata cu ajutorul propolisului

- Tinctura de propolis dizolvă chisturile ovariene

Combate infecţiile

Administrat intern, propolisul este un biostimulator antibiotic natural şi poate fi folosit în cazul afecţiunilor virale, bacteriene şi inflamatorii, spre exemplu în gripă şi afecţiuni respiratorii – consumat ca atare sau ca tinctură pusă în ceai.

Luată încă de la primele simptome de răceală, tinctura de propolis, în amestec cu miere, în doze mai mari (2-3 x 3ml/zi la adulţi şi 2-3 x 3 picături/kg/zi la copii mici) face ca boala să treacă mai uşor şi mai repede. Singura contraindicaţie de care trebuie să ţinem seamă este alergia la produsele apicole.

INFO: Intern, propilusul se foloseşte sub formă de tinctură, miere propolizată, apă de propolis sau tablete.

6 afecţiuni în care este indicat

1. Candidoza orală (afte şi stomatite) – se fac badijonări cu propolis sub formă de soluţie glicerinată; 2. Infecţii gripale – efect preventiv crescând imunitatea; efect curativ datorită proprietăţilor antibacteriene şi antivirale ; 3. Cancer – tinctură de propolis administrată intern, 30-50 de picături de 4 ori pe zi, poate împiedica dezvoltarea celulelor maligne 4. Bolile hepatice virale se ameliorează ca urmare a tratamentului cu propolis proaspăt; 5. Diabetul zaharat - tinctura de propolis poate avea efect benefic în ambele tipuri de diabet. 6. Colesterolul şi tensiunea arterială – ambele pot fi scăzute cu ajutorul propolisului.

BINE DE ŞTIUT

• Pentru stimularea imunităţii celor mici – în special la copiii care petrec mult timp în colectivităţi – specialiştii recomandă propolisul extract apos (una până la trei picături pe kg corp pe zi). Produsul este foarte eficient, iar cei mici vor răci din ce în ce mai rar.

• Propolisul reface ţesuturile afectate de răni, tăieturi şi mai ales arsuri sau degerături şi este deosebit de eficient în cicatrizare.

• Propolisul vindecă mucoasa bucală şi este recomandat în sângerările gingiilor.

Propolisul ameliorează afecţiunile pielii: acneea, abcesele, ulcerele de piele, juliturile şi eczemele infecţioase. În cazul celor din urmă se pun zilnic comprese cu tinctură de propolis care se ţin o oră. În eczemele uscate se fac aplicaţii cu unguent de propolis sau cu cremă de galbenele şi propolis de 2-3 ori pe zi.