Să fii părintele unui adolescent se poate număra printre meseriile „periculoase”. E greu să iei atitudine când el este împotriva a orice, însă, cu tact, puteţi găsi cea mai bună cale de a vă înţelege.

Perioada tumultuoasă a adolescenţei transformă copilul dulce şi ascultător într-un rebel veşnic nemulţumit şi neînţeles. Ai uneori impresia că acela care-ţi reproşează zilnic că nu-l înţelegi şi că nu-l iubeşti nu mai este copilul tău.

Adolescenţa este cea mai provocatoare perioadă a vieţii, dificilă, în egală măsură, şi pentru părinţi, şi pentru copil.

Nu-l cicăli!

Nu-i face plăcere să mai stai în preajma lui, nu este de acord cu nimic din ce-i spui. Pentru tine, este dureros şi inevitabil îţi pui întrebarea „Cât de mult mă urăşte?”.

Din proprie experienţă, vă spun cu mâna pe inimă că nu este vorba despre ură, ci despre faptul că, în căutarea propriei identităţi, adolescentul caută compania celor de vârsta lui, nu a părinţilor, deşi, paradoxal, acum are mai multă nevoie de familie.

Dacă-l vei cicăli prea mult, nu vei reuşi decât să-l îndepărtezi şi mai mult de tine. Dacă îl ignori, e şi mai rău. Dă-i de înţeles că, oricând va avea nevoie de tine, tu eşti dispus să-l asculţi.

Atenţie la prieteni!

Poate că stilul vestimentar, cerceii şi blazarea pe care o afişează prietenii copilului tău nu prea îţi sunt pe plac.

Asta nu înseamnă că trebuie să-i respingi sau să-i interzici din start să se mai vadă cu ei. Interesează-te discret din ce familii provin.

Nu-i judeca după aparenţe şi încearcă să stai de vorbă cu ei pentru a-i cunoaşte mai bine. De-abia după asta poţi să-i spui că X nu este potrivit să-i fie prieten.


Mai poţi citi şi:

- Cum sunt afectaţi adolescenţii de acnee

- Internetul, un pericol pentru adolescenţi?

- Băuturile energizante pot afeta dinţii adolescenţilor


Tratează-l ca pe un adult

Adolescentul ar putea fi revoltat din cauză că este tratat ca un copil, deşi el simte că a intrat în rândul „oamenilor mari”.

Explică-i că statutul de adult implică şi responsabilităţi, nu doar drepturi. Vrea să vină mai târziu acasă? Să participe la treburile casei, să-şi asume nişte sarcini de care doar el şi nimeni altcineva va fi răspunzător (dusul gunoiului, plimbatul câinelui, cumpăratul pâinii).

Negociază drepturile pe care le cere, nimic nu se obţine fără efort şi muncă. Este perioada în care el îşi caută drumul în viaţă. Nu tu trebuie să i-l trasezi, împreună îl desenaţi şi-l parcurgeţi, până la un punct.

Cum gestionezi certurile cu el

Discuţiile în contradictoriu sunt frecvente în această perioadă. Important este să ştii cum să le gestionezi, ce să spui şi, mai ales, ce să nu-i spui.

Încearcă să menţii un ton calm şi evită să-l acuzi. Dacă vrei să-i reproşezi ceva, formulează frazele astfel încât să faci referire la tine.

În loc să-l cerţi că n-a dat niciun telefon că întârzie, spune-i că TU ai fost îngrijorată. În loc să-l critici pentru dezordinea din cameră, spune-i că te simţi prea obosită sau că nu ai timp şi-l rogi să-şi facă singur ordine.