Lemnul-Domnului calmează durerile

Lemnul Domnului (Artemisia abrotanum) e cunoscut încă din Antichitate pentru proprietăţilr lui curative. În popor, mai e cunoscut şi sub denumirea de alimancă, focşor, pelin domnesc sau lămâiţă.

De la plantă se folosesc părţile subterane şi aeriene. În compoziţia ei chimică se regăsesc glucide, tanini, alcaloizi, baze azotate (adenină şi guanină), acizi fenolici, printre altele. Frunzele se recoltează înainte de înflorirea plantei şi se usucă la umbră, pentru a nu-şi pierde culoarea. Se păstrează în borcane uscate, la loc întunecos, ferit de lumină.

Are numeroase indicaţii

Remediile pe bază de Lemnul Domnului au acţiune antiseptică, tonică, antihelmintică (combate viermii intestinali), vulnerară (vindecă rănile), stomahică (stimulează secreţia gastrică). Planta e apreciată pentru calităţile ei de tonic digestiv, fiind cunoscută şi pentru că stimulează activitatea biliară. Se foloseşte în caz de amenoree (lipsa ciclului menstrual) sau dismenoree (menstruaţie dureroasă) şi e, de asemenea, un tonic nervos şi un afrodiziac. Antiseptic urinar, antiulceros, antiluetic (împotriva sifilisului), antiinflamator, antispasmodic, diaforetic (provoacă transpiraţie), expectorant (fluidifică secreţia bronşică), slab diuretic, emenagog (favorizează menstruaţia). Uleiul volatil extras din frunze şi tulpini florifere ale Lemnului Domnului este utilizat în industria parfumeriei.

Partea aeriană (frunzele) se foloseşte pentru proprietăţile expectorante, antifebrile şi antispastice ale plantei (uz intern). Extern, se foloseşte pe plăgi deschise, la combaterea durerilor de picioare şi de dinţi.

În vechime, ramurile plantei se fierbeau, iar decoctul se ţinea în gură în caz de dureri de dinţi. Pentru durerile de ochi, se amestecau frunzele uscate şi mărunţite cu ceară curată, se formau turtiţe care se puneau pe ochii dureroşi. Se mai presăra în baia copiilor, ca să fie plăcuţi ca planta. Ramurile uscate şi mărunţite se puneau în rachiu, iar acesta se bea când durea stomacul. Planta fiartă cu iarbă creaţă şi rostopască se fierbea şi li se dădea femeilor în travaliu. Decoctul se folosea la tuse.

Să reţinem, deci, că această plantă e indicată în calmarea durerilor de diferite feluri (fie că sunt de dinţi, de stomac, menstruale sau din timpul naşterii).

Cum se foloseşte

Pentru următoarele preparate se folosesc rădăcina şi rizomii.

Macerat la rece - obţinut din 2 linguriţe de plantă mărunţită, pusă în 250 ml de apă şi lăsată timp de 8 ore. Se pot consuma 2 căni pe zi, pe perioade lungi. Maceratul se va consuma în caz de crize reumatismale, în cure de cel puţin o lună. În caz de intoxicaţii cu ciuperci sau alte plate otrăvitoare se va consuma 1 litru de macerat pe parcursul unei zile.

Decoct – 2 linguriţe de plantă se fierb 10 minute în 250 ml de apă. Se strecoară şi se consumă 2 căni pe parcursul zilei.

Decoctul e bun pentru calmarea tusei şi inducerea expectoraţiei.

Infuzia - 2 linguriţe de plantă se infuzează 10 minute în 250 de ml de apă clocotită. Se beau 2 căni pe zi. Bună în caz de dureri ale tractului digestiv sau după o masă bogată, pentru stimularea activităţii bilei.

Alte întrebuinţări ale plantei

Pentru dureri menstruale sau în caz de amenoree (lipsa ciclului menstrual) se iau 4 linguriţe de pulbere din plantă.

Ţine insectele la distanţă. Păstrată în săculeţ, în şifonier sau dulapul de la bucătărie, Lemnul Domnului respinge moliile. Frunzele proaspete se freacă pe piele şi alungă ţânţarii.

Din cauză că are proprietatea de a reţine sodiul, Lemnul Domnului nu e indicat persoanelor cu hipertensiune.