La nivel global, peste 550.000 de femei au fost diagnosticate cu cancer de col uterin în 2018, iar peste 310.000 de femei şi-au pierdut viaţa din cauza acestei boli.

România ocupă locul 2 în Uniunea Europeană în privinţa numărului de îmbolnăviri, iar cancerul de col este pe locul 2 în topul cancerelor de care suferă româncele, după cel de sân. Mai grav este că multe dintre diagnostice sunt puse foarte târziu, când opţiunile de tratament sunt limitate. În plus, în ţara noastră subiectul vaccinării anti-HPV este încă unul sensibil.

Din 200 de tulpini de HPV, 30 se localizează la nivel genital. Dintre acestea, 15 tipuri de tulpini de HPV sunt implicate în apariţia cancerului de col. Însă 70-80 la sută dintre cancere sunt provocate de tulpinile 16 şi 18. Aceste două tulpini produc de 5 ori mai multe îmbolnăviri de cancer decât decât celelalte 13 tulpini oncogene la un loc.

“Multe femei se sperie când află că sunt infectate cu HPV pentru că se gândesc automat la cancer. Însă cancerul este declanşat în condiţiile în care infecţia cu HPV, care produce inflamaţie, se asociază cu fumatul, numărul mare de naşteri, consumul unor medicamente imunosupresoare şi cu riscul genetic. Doar o femeie din 3 cu risc mare va dezvolta un cancer. În aceste condiţii, se explică utilitatea testului Papanicolau şi a testării pentru HPV. Depistate în stadii incipiente, leziunile maligne provocate de HPV pot fi tratate cu succes”, explică profesorul Mehmet Faruk Köse, ginecolog, obstetrician şi oncolog în cadrul Spitalului Universitar ACIBADEM Atakent.

Deşi este foarte puţin probabil, Human Papilloma Virus se poate lua de pe toaletă, prosoape sau alte accesorii de baie. Însă HPV se transmite, de obicei, pe cale sexuală. Bărbaţii pot fi purtători de HPV şi îl pot trasmite mai departe femeilor. Odată contractat de către parteneră, virusul devine activ într-un interval cuprins între un an şi jumătate şi 15 ani de la contact. Timpul mediu în care virusul devine activ este între 7 şi 8 ani. În cazul bărbaţilor, virusul se elimină în 6 luni.

“HPV infectează colul uterin şi provoacă inflamaţie în sfera genitală. În mod normal, inflamaţia trece de la sine. Totuşi, dacă există factori de risc asociaţi sau virusul este oncogen, atunci afectarea este clasată drept nivel CIN1. Există posibilitatea ca virusul să producă leziuni cu risc scăzut de malignizare. Însă dacă există riscuri asociate, atunci leziunile pot avea risc major de malignizare. Nivelul CIN1 nu impune tratament, iar 60 la sută dintre cazuri se remit singure. Însă dacă vorbim de CIN2 şi CIN3, atunci pacientele primesc tratament pentru a reduce riscul de cancer. Riscul ca boala să evolueze de la CIN2 şi CIN3 este de 15 %. În aceste cazuri, este de ajuns îndepărtarea leziunii cervicale, cu păstrarea uterului”, completează profesorul Mehmet Faruk Köse.

“În stadii incipiente, cancerul de col uterin se poate trata chirurgical, cu succes. Există şi medicamente chimioterapice, dar se folosesc în stadii mai avansate. Dacă tumora s-a extins către zonele din vecinătatea colului uterin, atunci nu recomandăm intervenţia chirurgicală, ci radioterapie combinată cu chimioterapie. E un tratament clasic, dar eficient, chiar şi în aceste stadii. Totuşi, în stadiul 3 de cancer cervical, riscul de recidivă este foarte mare, chiar dacă se aplică chemoradioterapia. Dar există un procent de pacienţi care pot fi trataţi cu succes. În stadiul 4 al bolii, aplicăm îngrijiri paliative pentru a uşura suferinţa pacientelor şi pentru a prelungi supravieţuirea”, adaugă medicul Leyla Ozer.