Dacă o persoană se teme permanent că este bolnavă, deşi controalele medicale nu arată acest lucru, poate fi vorba de ipohondrie, tulburare de factură anxioasă.

Pentru persoanele care suferă de această tulburare, pe care mulţi medici o consideră de natură obsesiv-compulsivă, orice simptom insignifiant (o durere de cap, o indigestie etc.), este perceput ca o dovadă de boală incurabilă. Aceste persoane tind să fie extrem de vigilente la orice schimbare şi reacţie care se produce în corpul lor, interpretând fiecare mică neplăcere ca pe un simptom al unei boli ameninţătoare de viaţă. Chiar dacă rezultatele investigaţiilor medicale ies bune, ipohondrii nu sunt uşuraţi, ci tind să creadă că acestea sunt greşite şi că trebuie să le repete sau să facă şi alte analize, aflându-se mereu în căutarea aceleui medic care să le confirme bănuielile. Alţii, dimpotrivă, se tem de controalele medicale, pentru a nu afla dacă au o boală incurabilă. Unii medici aşază ipohondria în panoplia fobiilor, deoarece anumite persoane ipohondre evită lucruri sau discuţii care le amintesc de o anumită boală.

O tragedie personală poate declanşa ipohondria

Există mai multe siatuţaii care pot duce la apariţia acestei tulburări anxioase, printre cele mai frecvente fiind moartea unei persoane apropiate în urma unei boli. Persoana rămasă în viaţă, mai ales dacă este exact de vârsta decedatului sau de o vârstă apropiată, poate începe să se teamă că ar putea suferi de aceeaşi boală sau de una similară. O altă cauză este declanşarea unei epidemii de gripă, de exemplu, la nivel mondial. O ştire auzită la radio sau la televizor despre răspândirea gripei îi poate face pe unii oameni să devină obsedaţi de boala respectivă. Până la ora actuală, nu s-au găsit dovezi ştiinţifice care să ateste că ar exista o predispoziţie genetică pentru ipohondrie; însă, dacă în familia persoanei care suferă de ipohondrie există cineva cu tulburare obsesiv-compulsivă, este posibil ca unele dintre rudele de gradul 1 să dezvolte o tulburare similară.

 Ipohondria se poate trata cu succes

Această tulburare se poate trata cu ajutorul unui psihoterapeut, care îl va îndruma pe pacient spre diverse metode care să-i alunge temerile şi să-l facă să conştientizeze diferenţa dintre probleme de sănătate existente şi cele care sunt doar în imaginaţia lui. O altă modalitate de tratare a acestei tulburări este o expunere imaginară la boala de care se teme persoana, prin construirea unui scenariu ipotetic. În cazurile mai grave, psihiatrul va recomanda pacientului medicamente precum inhibitorii selectivi de absorbţie a serotoninei. De multe ori, terapeutul trebuie să lucreze pe mai multe fronturi, pentru că ipohondria unui pacient este asociată fie cu depresia în formă gravă, fie cu depresia nevrotică (distimie), fie cu diverse alte fobii sau atacuri de panică.

Citeşte mai multe despre ipohondrie:

10 semne că eşt ipohondră

S-a găsit un tratament mai eficient pentru ipohondri