Numărul persoanelor cu alergii este în creştere. De câte feluri sunt alergiile, cine le dezvoltă şi cum se tratează ne spune dr. Selda Ali, medic specialist alergologie şi imunologie.

De câte tipuri sunt alergiile?

În funcţie de manifestările principale, alergiile pot fi cutanate, respiratorii, alergii alimentare sau medicamentoase, mergând până la reacţia cea mai severă, care este anafilaxia. Dintre alergiile cu afectare cutanată putem enumera dermatita atopică, dermatita de contact, urticaria şi angioedemul. La capitolul alergii respiratorii trebuie amintite rinita sau rino-sinuzita alergică, astmul alergic. Rinita alergică se poate asocia uneori cu conjunctivita alergică. Alergiile alimentare şi medicamentoase sunt caracterizate de apariţia de simptome cutanate, digestive, respiratorii, cardiovasculare, care se corelează cu ingestia unui anumit aliment, respectiv administrarea unui medicament.

Care sunt cele mai frecvente alergii cu care se prezintă pacienţii la cabinetul dumneavoastră?

Acest lucru poate fi influenţat de anotimp. Astfel, primăvara şi toamna, creşte numărul pacienţilor afectaţi de polinoze (rinită, conjunctivită şi/sau astm cu sensibilizare la polenuri). Vara apar reacţiile induse sau agravate de expunerea la radiaţiile UV ale soarelui (urticaria solară, fito-fotodermatita) şi reacţiile post-muşcătură sau înţepătură de  insecte (albină, viespe, ţânţari etc). Iarna sunt mai frecvent întâlnite afecţiunile respiratorii agravate de expunerea la acarienii din praful de casă, precum şi acutizări ale dermatitei atopice. Restul afecţiunilor enumerate la întrebarea anterioară apar aproximativ cu aceeaşi frecvenţă tot timpul anului.

Cât contează istoricul familial în apariţia alergiilor?

A fost descrisă o predispoziţie genetică la afecţiunile alergice. Astfel, de exemplu, dacă unul dintre părinţi suferă de rinită alergică, riscul copilului de a dezvolta o afecţiune alergică este de 25%, pe când dacă ambii părinţi au istoric de alergii, riscul creşte până la 75%.

Ce le recomandaţi părinţilor în ceea ce priveşte alimentaţia copiilor pentru a preveni alergiile?

În prezent, nu există o dietă optimă pentru a preveni alergiile. Ghidurile europene recomandă alăptarea pe o perioadă cât mai lungă posibil. În ceea ce priveşte diversificarea alimentaţiei, ea trebuie făcută treptat, fără a întârzia fără motiv introducerea anumitor alimente. Se recomandă introducerea iniţial a fructelor şi legumelor autohtone, deoarece organismul nostru este genetic structurat să le tolereze. Recomandarea următoare este general valabilă. Pe cât posibil trebuie adoptată o alimentaţie cât mai naturală, cu puţine E-uri şi conservanţi, coloranţi, amelioratori de gust etc. De asemenea, optim ar fi de evitat mâncarea de tip fast-food, semipreparatele.

Curăţenia excesivă poate influenţa apariţia alergiilor?

În prezent nu se cunoaşte precis cauza apariţiei alergiilor. Există o teorie a igienei despre etiologia afecţiunilor alergice, dar ea nu este universal valabilă. Aceasta afirmă că, din cauza faptului că, printr-o igienă excesivă, organismul nu mai vine în contact cu microorganisme împotriva cărora sistemul nostru imunitar ar trebui să lupte, acesta începe să dezvolte anticorpi împotriva unor substanţe pe care ar trebui să le tolereze. De obicei, alergiile apar la persoane predispuse genetic, prin interacţiunea factorilor de mediu, alimentari, psiho-sociali (stres).

Ce simptome ne indică faptul că am putea avea o alergie şi când trebuie să consultăm medicul?

Medicul ar trebui consultat ori de câte ori apare un simptom nou. În funcţie de afecţiunea alergică, simptomatologia poate varia de la erupţii cutanate pruriginoase, angioedem (umflături) al ochilor, buzelor sau cu alte localizări, cum este cazul urticariei de exemplu, până la rinoree (secreţii nazale), strănut, prurit ocular, nazal, lăcrimare, hiperemia (înroşirea) conjunctivei, tuse, dificultate la respiraţie, aşa cum apar în rinita sau rino-conjunctivita alergică, şi/sau astmul alergic. Când există şi o suferinţă digestivă pot apărea greaţă, vărsături, dureri abdominale, diaree sau constipaţie. Anafilaxia severă se poate însoţi de pierderea cunoştinţei, scăderea marcată a tensiunii arteriale şi creşterea frecvenţei cardiace, a pulsului.

Ce teste există pentru depistarea alergiilor?

Testele trebuie întotdeauna recomandate în urma unui consult de specialitate. Este necesară o anamneză (un istoric) detaliată care să ridice suspiciunea de afecţiune alergică. Probabil vă referiţi la testele cutanate prick, care se recomandă pentru stabilirea cauzei rinitei alergice. Ele sunt, de asemenea, utile în evaluarea astmului şi a dermatitei atopice. Echivalentul lor în laborator este reprezentat de dozarea imunoglobulinelor E specifice. Testele cutanate sunt preferate de medicii alergologi, deoarece ele reproduc la nivelul tegumentului ceea ce se întâmplă la nivelul mucoasei tractului respirator atunci când aceasta vine în contact cu respectivul alergen. 

Ce terapii sunt disponibile în prezent pentru tratamentul alergiilor?

Opţiunile terapeutice sunt multiple. În primul rând, după diagnosticul şi stabilirea unei sensibilizări, primul pas îl reprezintă măsurile de profilaxie a expunerii la alergenele incriminate. Apoi există medicaţia simptomatică ce anulează sau diminuează acuzele pacienţilor. Aceasta este foarte variată şi trebuie adaptată nevoilor particulare ale fiecărui pacient şi preferinţelor lui. Nu în ultimul rând, trebuie avute în vedere şi preferinţele pacientului.

Ce înseamnă imunoterapia alergen-specifică şi cât de eficientă este?

Imunoterapia alergen-specifică este o metodă de tratament specific recomandat pacienţilor cu rinită şi/sau astm alergic. Acţionează asupra mecanismului de apariţie a bolii. Constă în administrarea progresivă de doze din ce în ce mai mari din alergene la care pacientul este sensibilizat, astfel încât la contactul ulterior cu alergenul respectiv, pacientul îl va tolera şi nu va dezvolta simptome, sau va dezvolta simptome minime ca intensitate. În prezent, există preparate pentru imunoterapie alergen-specifică cu polenuri, acarieni din praful de casă, epitelii de pisică.

Multe persoane suferă de alergie la polen. Ce pot face pentru a ţine sub control simptomele?

Se recomandă evitarea plimbărilor în zone cu concentraţii mari de polenuri, aşa cum sunt spaţiile verzi în perioada de polenizare. Dacă se cunoaşte polenul responsabil de declanşarea simptomatologiei, se recomandă începerea tratamentului simptomatic (în cazul în care nu s-a putut administra imunoterapie alergen-specifică) cu 1-2 săptămâni înaintea debutului sezonului polinic. Acesta se va continua pe toată perioada sezonului de polenizare. Nivelul de tratament necesar va fi stabilit de medicul alergolog care va ţine cont şi de preferinţele pacientului. Există persoane care preferă terapiile locale, altele optează pentru tratamentul sistemic. Este bine să se administreze doza minimă de medicaţie care ţine sub control simptomatologia, astfel încât pacienţii să aibă o calitate a vieţii cât mai bună şi cu un minim de reacţii adverse.

Cei care au alergie la ambrozie cum se pot feri?

În principiu, polenul de ambrozie este dificil de evitat. Concentraţii mai mari de polen se întâlnesc în zonele cu terenuri nelucrate, pe care se dezvoltă buruieni; iar vântul mobilizează de obicei cantităţi semnificative. Astfel, ar trebui evitate plimbările lungi în zone cu terenuri virane, iar în zilele cu vânt mai puternic este bine să vă limitaţi pe cât posibil activităţile în aer liber. Ploaia are rolul de a „spăla” atmosfera, iar zilele ploioase de sfârşit de vară şi început de toamnă sunt însoţite de  o ameliorare a simptomatologiei acestor pacienţi. Cu toate acestea, trebuie găsită o formulă de tratament care să ţină simptomatologia sub control indiferent de gradul expunerii. Persoanele cu alergie la ambrozie nu pot trăi într-un glob de sticlă, trebuie să îşi desfăşoare activităţile curente fără a fi îngrădite în vreun fel.

Şi cosmeticele pot conţine alergeni. De ce să ţinem cont când le alegem?

În principiu, o persoană normală, fără sensibilităţi la anumite substanţe, nu trebuie să evite niciun ingredient. Totuşi, trebuie avut grijă în momentul alegerii produselor cosmetice ca produsele utilizate să conţină un număr relativ mic de ingrediente şi, pe cât posibil, cât mai puţini conservanţi. Persoanele diagnosticate cu dermatită de contact alergică la anumite substanţe conţinute de produsele cosmetice trebuie să evite expunerea la respectivele ingrediente. Pentru stabilirea sensibilizării de contact, este necesară testarea cutanată patch, care presupune aplicarea la nivelul toracelui posterior (pe spate) sau la nivelul braţelor a unor plasturi (patch) ce conţin diverse substanţe mai frecvent implicate în reacţiile de contact. 

Ce poate face o persoană care are alergie la părul de animale, dar îşi doreşte o pisică sau un câine?

Dacă persoana respectivă nu are animalul în casă, şi este sensibilizată la epiteliile respectivului animal, varianta cea mai bună ar fi evitarea lui. Dacă, din nefericire, sensibilizarea apare după ce animalul a apărut în casă şi este deja considerat un membru al familiei, atunci decizia este mult mai dificilă. Trebuie luată în considerare îndepărtarea animalului din locuinţa pacientului sau administrarea unui tratament simptomatic pe timp îndelungat.