Sunt persoane care vorbesc, la propriu, şi ziua, şi noaptea. Chiar dacă, în majoritatea cazurilor, aceştia au un somn odihnitor, situaţia nu este valabilă şi pentru partenerul de viaţă.

În timpul somnului, organismul ia o pauză pentru a se reface, de aceea vorbitul în acest timp este perceput, de multe persoane, drept o ciudăţenie. Din punct de vedere medical, este considerat o tulburare a somnului şi se numeşte somnilocvie.

Fie că este vorba despre câteva sunete, câteva cuvinte sau despre discursuri întregi, fie că spui cuvinte inteligibile pentru cei care ascultă sau totul pare o mormăială fără sens, dacă nu-ţi aminteşti nimic a doua zi dimineaţa, specialiştii îţi vor pune acelaşi diagnostic: somnilocvie.

Tulburarea presupune faptul că poţi vorbi în mai multe reprize în aceeaşi noapte, că poţi vorbi de unul singur, dar poţi şi să reacţionezi la întrebări (însă fără să dai răspunsuri coerente) şi că vorbitul în somn poate apărea în fiecare noapte sau ocazional. Din punct de vedere statistic, în jur de 4% din adulţi vorbesc în somn, iar această manifestare este, de obicei, ereditară.

Oboseala este o cauză

Sunt persoane care vorbesc în somn doar când s-au culcat foarte obosite, la ore târzii, sau după ce au consumat excitante precum cafeaua. De obicei, o mormăială de neînţeles este forma lor de exprimare.

Episoadele sunt în general scurte, cam de 30 de secunde, şi se pot repeta pe durata somnului. Explicaţia? Organismul nu este suficient de relaxat după o perioadă în care ai încercat să-i forţezi limitele, în ciuda nevoii fireşti de somn. Prin urmare, organismul tău nu îşi mai poate controla la fel de bine procesele neurologice, astfel încât să le „închidă” pe toate în acelaşi timp.

Lunaticii vorbesc mai mult

Somnambulii, adică cei care şi merg prin casă în timpul somnului, sunt mult mai predispuşi decât restul să ţină adevărate „discursuri” în timp ce dorm, ba chiar pot să şi cânte şi să nu-şi amintească nicio astfel de manifestare, dimineaţa, după ce se trezesc. Dar şi anxietatea crescută în anumite perioade favorizează vorbitul în somn.

Vise care ne "trădează"

Acţiunea din visele noastre poate fi trăită atât de intens, încât să spunem cu voce tare, în timpul somnului, şi replicile pe care le dăm în timp ce visăm. Dincolo de faptul că ne putem deranja perechea, acest lucru nu este periculos pentru sănătate, fiindcă somnul nu este perturbat.

Totuşi, vorbele din spatele somnului pot fi exprimarea unor probleme care ne preocupă şi în viaţa reală. De ce? Fiindcă atunci când dormim, adoarme şi conştiinţa şi este la putere subconştientul, care nu mai poate fi controlat de luciditate. Prin urmare, vorbele din timpul somnului ne pot „trăda” intenţii şi dorinţe, desigur, într-o formă simbolică.

Ţipetele, semn de alarmă

Când vorbitul în timpul somnului nu se limitează doar la rostirea cuvintelor, ci te manifeşti în mod frecvent ţipând şi apoi te trezeşti cu o stare intensă de panică sau plângând, poate fi vorba despre o tulburare a somnului mai gravă decât somnilocvia, numită pavor nocturn.

Spre deosebire de vorbitul în somn, care nu se tratează cu terapie, ci prin crearea unei rutine precum dormitul la aceeaşi oră, pavorul nocturn necesită terapie psihologică, fiindcă afectează calitatea somnului şi, pe termen lung, se asociază cu depresia.

Copiii fericiţi zâmbesc

Cei mai vorbăreţi în timpul somnului sunt, potrivit statisticilor, copiii. Aceştia pot gânguri, pot spune cuvinte, pot plânge, râde sau zâmbi în timpul somnului.

La sugari, în loc de cuvinte, limbajul este format din gângureli, zâmbete şi plânsete care le indică exact părinţilor dacă micuţul este fericit sau dacă, din contră, are vreun disconfort. De aceea, când sunt fericiţi, sugarii zâmbesc în somn.