Anestezia şi terapia intensivă reprezintă specializarea fără de care nu s-ar putea realiza nicio operaţie. Despre riscurile pe care le presupune anestezia şi în ce constă pregătirea dinaintea intervenţiei chirurgicale, am vorbit cu doctor Anca Vişan, singurul medic din Europa de Est care poate trezi un pacient în timpul operaţiei.

Click! Sănătate: De ce aţi ales specializarea ATI şi neuro-anestezie?

Dr. Anca Vişan: A fost o întâmplare. Eu aş fi vrut să aleg cardiologie, dar atunci când am dat eu rezidenţiatul eram o generaţie care trebuia să facă anul de stagiu şi, în ultimul moment, am fost anunţaţi că în 3 săptămâni putem participa şi la noi la rezidenţiat. Bineînţeles că am încercat să mă pregătesc în aceste 3 săptămâni, dar cert e că nu am reuşit să prind specializarea cardiologie.

Exact în faţa mea s-a terminat ultimul loc şi probabil că a fost un semn că trebuia să fac altceva. Am întrebat-o pe naşa mea, medic ginecolog, ce să aleg, deoarece nu îmi doream altceva şi ea a spus că cel mai bine pentru mine, aşa cum mă cunoaşte ea, e să fac anestezie şi terapie intensivă. Nu regret şi cred că dacă ar fi trebuit să aleg a doua oară, aş alege strict acest domeniu. Şi neuro-anestezia a fost o întâmplare.

În perioada rezidenţiatului nu am făcut deloc neuro-anestezie, dar după specializare m-am angajat într-un spital privat şi chiar în prima lună m-am întâlnit cu doctorul Stoica (n.r. dr. Sergiu Stoica, fondator BRAIN Institute), care era venit din străinătate şi nu avea anestezist. Ne-am hotărât să lucrăm împreună, deşi eu nu ştiam despre ce este vorba. Am început să citesc, să merg la congrese, să mă instruiesc singură, să văd cum se procedează în afară şi a început să-mi placă foarte mult.

Ce presupune neuro-anestezia şi tehnica „awake brain surgery“?

Neuro-anestezia este foarte complexă şi este diferită de alte feluri de anestezii, deoarece la ora actuală există un acord în lume care stabileşte că aceasta trebuie realizată doar intravenos, fiind mult mai adecvată acestui tip de intervenţii chirurgicale. „Awake brain surgery“, adică trezirea pacientului în timpul operaţiei este o ramură mică a neuro-anesteziei.

Nu se face la toţi pacienţii, deoarece nu se pretează şi nici nu-i ajută. Se realizează în cadrul intervenţiilor asupra unor tumori care nu sunt evidenţiate faţă de structura creierului. Tumorile sunt foarte diferite din punct de vedere macroscopic. Unele sunt diferenţiate şi arată complet diferit faţă de restul creierului şi ştii când trebuie să te opreşti. În schimb, la tumorile care sunt infiltrative, acestea sunt foarte asemănătoare cu structura normală a creierului. Chirugul, când se uită prin microscop, nu poate să vadă delimitarea clară între ţesutul tumoral şi cel sănătos. Contează şi zona unde se dezvoltă tumorile, mai exact dacă este una în care se află funcţii de vorbire sau de înţelegere a vorbirii sau altele care coordonează funcţii fără de care noi nu ne putem desfăşura activitatea în mod normal.

Dacă chirurgul nu ar folosi această tehnică, ar exista posibilitatea să intre într-o zonă funcţională şi atunci pacientul ar rămâne cu sechele semnificative sau tumora nu ar fi îndepărtată în totalitate. Prin procedura „awake brain surgery“, reuşim să trezim pacientul în timpul operaţiei, după ce a fost expusă zona respectivă. Datorită tehnicilor pe care le utilizăm, a substanţelor folosite, precum şi a pregătirii psihologice pe care o facem înainte, pacientul nu simte nimic, nu-l doare, nu se teme, e chiar bine dispus. În acest timp, el colaborează cu noi. Chirurgul foloseşte un aparat care stimulează electric ţesuturile şi astfel se delimitează zona sănătoasă de cea afectată. În momentul în care curentează o zonă care nu este tumorală ci, dimpotrivă, este implicată în diverse funcţii, atunci se opreşte brusc fie vorbirea, fie mişcarea şi astfel ştim că este o zonă care trebuie lăsată în pace.

Ce substanţe se folosesc în anestezie?

Înainte de operaţie se administrează pacientului un anxiolitic care are darul de a-l face să aibă amnezia evenimentelor ulterioare. Chiar dacă el pare treaz, acest medicament îl face să nu-şi mai aducă aminte nimic din momentul în care pleacă din salon până când se trezeşte din anestezie. Apoi se administrează un amestec de anestezice şi analgezice.

Pacientul trebuie monitorizat pentru ca medicul să ştie cât de profund doarme. Dozele care se administrează sunt diferite, în funcţie de sex, greutate, vârstă, înălţime, patologii asociate (alte boli de care suferă) şi alţi factori. Nu există o anestezie generală la toată lumea, ci ea se particularizează de la caz la caz.

Suntem unici şi fiecare din noi are doza noastră de anestezic. Nu e ca şi cum am intra într-o gaură neagră, din care nu ştim dacă vom mai ieşi sau nu. Dimpotrivă, medicul anestezist trebuie să ştie să-şi monitorizeze pacientul, să ştie exact ce se întâmplă cu inima, cu plămânii şi cu creierul. Aşa, chirurgul îşi va putea desfăşura activitatea în condiţii sigure.

Cum se stabileşte dacă o persoană are alergie la o anumită substanţă folosită în anestezie?

Cu câteva zile înainte de intervenţia chirurgicală se realizează un interviu pre-anestezic între medic şi fiecare pacient în parte. Are loc o discuţie foarte largă, în ceea ce priveşte patologia pacientului şi ce intervenţii a mai avut înainte, ce antecedente fiziologice are fiecare şi, printre întrebări, există şi o grilă specială care se referă la alergii. Noi specificăm ce substanţe sunt folosite şi întrebăm dacă a avut probleme la anesteziile anterioare şi care anume.

Dacă se ştie alergic, atunci se ocoleşte substanţa respectivă, existând mereu alternative. În schimb, dacă nu a mai fost anesteziat anterior şi nu se ştie alergic la vreo substanţă, atunci se fac teste subcutanate şi acestea relevă dacă există vreo alergie sau nu. Mai mult decât atât, la toţi pacienţii, eu utilizez medicamente antialergice pentru că este o măsură de siguranţă pe care o consider necesară.

E mai bine să prevezi toate complicaţiile care s-ar putea întâmpla în timpul sau după anestezie. Chiar şi aşa, cu maximum de măsuri de siguranţă luate, tot am avut 2 sau 3 şocuri anafilactice de tratat.

Există o anumită categorie de persoane mai sensibilă la anestezie?

Bineînţeles, mai exact copiii foarte mici. Pentru mine, cel mai delicat subiect este pacientul sub 4-6 luni. Cu cât este mai mic copilaşul, cu atât este predispus la complicaţii, mai ales că rinichii, ficatul, sistemele şi organele lui nu sunt într-o stare de maturitate completă.

Sunt extrem de fragili şi li se pot întâmpla multe lucruri. Nu-i putem privi ca pe nişte oameni mici, cărora le dai doze mai mici. Mai există o categorie, pacienţii foarte în vârstă cu multe boli. Am avut pacienţi şi peste 100 de ani, dar chiar şi aşa, cei peste 100 de ani pot să aibă o stare bună de sănătate, bineînţeles cu anumite rezerve. Îi putem menţiona şi pe cei care au boli grave de inimă, de ficat, de rinichi, chiar dacă nu sunt în vârstă. Aceştia sunt foarte delicaţi şi pot avea oricând complicaţii. Tocmai de aceea eu consider că anesteziştii sunt esenţiali chirurgilor, deoarece noi trebuie să-i lăsăm să se concentreze pe intervenţia chirurgicală pe care o au de făcut, nu trebuie să aibă alte griji şi să se gândească la alte boli pe care le are pacientul. Aceasta este sarcina mea, mai ales că în domeniul neuro-chirurgiei timpul este limitat.

Creierul nu rămâne la fel în timpul operaţiei, el se poate umfla şi atunci chirurgul nu mai vede ce are de făcut sau poate apărea o sângerare abundentă. Pentru a nu apărea complicaţii după operaţie, ne interesăm la interviul pre-anestezic în ceea ce priveşte toate bolile asociate, dacă şi le cunoaşte şi cât de bine sunt acestea tratate. Îl trimitem la consult, instituim tratamente astfel încât pacientul să fie optimizat pe toate liniile. Dacă nu ar sta aşa lucrurile, pacientul riscă să facă infarct, să aibă insuficienţă hepatică sau chiar să intre în comă. Medicul anestezist ar trebui să urmărească pacientul pe toată perioada internării, nu doar cât stă la terapie intensivă.

CV
Absolventă a Facultăţii de Medicină Generală UMF „Carol Davila” din Bucureşti;
Medic primar anestezie şi terapie intensivă;
Coordonator activitatea de anestezie a BRAIN Institute;
Peste 1000 de operaţii neurochirurgicale efectuate.