Deviaţia de sept: când o operăm

1 2 jpg jpeg

Nasul este organul care permite funcţionarea corespunzătoare a sistemului respirator. Acesta filtrează, purifică, umidifică şi înclăzeşte, la nevoie, aerul pe care îl respirăm.

Când acesta nu poate să-şi îndeplinească funcţiile, există riscul dezvoltării unor probleme de sănătate. Deviaţia de sept apare atunci când septul nazal (osul şi cartilajul care împart nasul în două) este deplasat fie în dreapta, fie în stânga, cauzând dificultăţi de respiraţie.

„Deviaţia septului nazal se poate datora unui viciu de dezvoltare din naştere sau unui traumatism al piramidei nazale care implică şi septul“, afirmă Cristian Ioniţă, medic primar ORL la Institutul de Fono-Audiologie şi Chirurgie Funcţională ORL, Bucureşti.

Ce complicaţii produce

Unele dintre simptomele evidente ale deviaţiei de sept sunt congestia nazală şi dificultatea de a respira. Cei care suferă de această afecţiune se mai confruntă cu: infecţii repetate ale sinusurilor, sângerări nazale, dureri de cap, respiraţie zgomotoasă, sforăit, scăderea mirosului, senzaţia de uscăciune şi iritaţie a mucoasei nazale.

Cum se tratează

Medicul orelist este cel care pune diagnosticul de deviaţie de sept, el fiind şi cel care recomandă un tratament medicamentos pentru ameliorarea simptomelor sau unul chirurgical.

„Nu toate deviaţiile de sept necesită tratament. Foarte importantă este starea pacientului şi anume modul cum respiră pe nas. În cazurile bine selectate de medicul specialist ORL (prin examenul rinoscopic şi endoscopic), tratamentul este strict chirurgical şi este efectuat în scop funcţional respirator (NU şi estetic!)“, spune medicul Cristian Ioniţă.

Septoplastia presupune o incizie la nivelul mucoasei nazale, în urma căreia se elimină septul nazal deviat, adică elementele osoase şi cartilaginoase în exces, astfel încât să se obţină un culoar respirator pe ambele fose nazale.

Intervenţia chirurgicală pentru corecţia deviaţiei de sept are loc sub anestezie generală şi durează aproximativ o oră şi jumătate. De regulă, pacientul poate părăsi spitalul la 3 ore de la operaţie.

La 24-36 de ore de la operaţie, există riscul ca persoana operată să se confrunte cu mici dureri la nivelul nasului. În acest caz, medicul poate recomanda calmante sau antibiotice.

Un remediu la-ndemână sunt compresele cu gheaţă în jurul nasului. Este indicat ca pacientul să nu-şi sufle nasul şi nici să strănute cu gura deschisă. Dacă după intervenţie apar sângerări, dureri foarte mari, febră sau dificultăţi de respiraţie, consultă medicul, pentru a te asigura că acestea nu sunt complicaţiile operaţiilor.

Pacienţii care necesită operaţie au o respiraţie nazală deficitară, compensată cu respiraţia pe gură, însoţită adesea de sforăit şi stare de oboseală permanentă, cu randament fizic şi intelectual scăzut.

Riscurile operatorii sunt specifice şi comune oricărei intervenţii efectuate sub anestezie generală. În rare situaţii, postoperator pot apărea: sângerarea nazală, infecţia, perforaţia septală şi scăderea sensibiltăţii mirosului.

Acestea pot fi evitate printr-o conduită chirurgicală corectă şi prin colaborarea pacientului, în sensul respectării cu stricteţe a indicaţiilor medicale.