Presbiacuzia, cum i se spune în termeni medicali, este cea mai comună cauză de pierdere a auzului, dar poate fi prevenită şi chiar combătută.

Statisticile arată că 1 din 3 adulţi de peste 65 de ani suferă din cauza slăbirii auzului, iar aproape jumătate din cei trecuţi de 75 de ani au presbiacuzie. Pierderea treptată a auzului, pe măsură ce înaintezi în vârstă, este cât se poate de normală, însă nu trebuie să te chinui să trăieşti cu simptomele ei, poţi avea o viaţă activă şi frumoasă apelând la tratamentul existent.

 

Simptome evidente

 

Odată cu trecerea anilor, se poate întâmpla să observi că auzi tot mai greu, de pildă, ţipetele copiilor sau soneria de la telefon sau de la uşă. De asemenea, constaţi că te-ai obişnuit să dai sonorul de la televizor mai tare şi că ţi-e greu să desluşeşti zgomotele sau sunetele dintr-o mulţime, cum ar fi convorbirile celor de lângă tine în restaurant. Un al simptom al pierderii naturale a auzului este ţiuitul pe care-l auzi într-o ureche de ceva timp sau chiar în ambele. Toate acestea sunt posibile din cauza unor schimbări care au loc, odată cu vârsta, în urechea internă. Dar nu trebuie să disperi! Există soluţii la îndemâna oricui pentru a duce în continuare o viaţă normală!

 

Citeşte şi: Audiograma depistează problemele de auz

 

De ce apare

 

Slăbirea auzului la vârsta a treia afectează, de obicei, ambele urechi, iar procesul este ireversibil şi are loc treptat. În timp, zgomotele puternice afectează celulele nervoase din urechea internă, adică acea parte a urechii care face posibil auzul. Iar aceste celule nu se regenerează şi nici nu pot creşte altele, lucru care face ca orice deteriorare a lor să fie permanentă şi, drept consecinţă, slăbirea auzului să fie ireversibilă. Cauzele pierderii auzului sunt numeroase, de la diabetul care poate avea ca efect secundar presbiacuzia, la tensiunea arterială, care poate provoca aceleaşi probleme, şi la genele pe care le moşteneşti de la părinţii, afectaţi şi ei, la vremea lor, de pierderea treptată a auzului.

 

În ce constă tratamentul

 

Odată cu depistarea acestor simptome, fă-ţi o programare la doctor, iar specialistul ORL îţi poate verifica timpanul şi canalul auditiv extern de inflamţii sau infecţii. Iar tratamentul recomandat de acesta poate diferi în funcţie de severitatea simptomelor. De ajutor pot fi nişte aplicaţii pe telefon, care să-ţi amplifice sunetele, iar, dacă nu te descurci cu tehnologia, poţi apela la dispozitive auditive, la care poţi ajusta singur volumul. În cazurile severe, poate fi necesară aplicarea chiruchicală a unor implanturi, adică a unor dispozitive electronice care să stimuleze nervul auditiv.

 

Poate fi prevenită 

 

Cele câteva măsuri de prevenţie a apariţiei pierderii auzului au în vedere să te fereşti de zgomotele puternice de la concerte sau de pe stadioane, să-ţi controlezi glicemia şi tensiunea şi să reduci volumul de la televizor sau radio, de-a lungul vieţii. Iar, atunci când ţi-e imposibil să te fereşti de sunetele tari, poţi purta dopuri de urechi. Important e să faci tot ce poţi pentru a-ţi proteja urechile, pentru simplul motiv că slăbirea auzului poate avea consecinţe nedorite, precum izolarea de restul lumii – pe care oricum n-o înţelegi prea bine, de-abia desluşind cuvintele celor din jur – şi depresia. Mai mult, odată ce nu mai percepi anumite semnale auditive de atenţionare a vreunui pericol, poţi suferi accidente, care să-ţi provoace diverse răni sau rupturi de oare nedorite. În plus, lăsată netratată presbiacuzia, rişti o deteriorare crescută a creierului, care, dacă nu-şi mai foloseşte căile auditive, se atrofiază.

 

Ştiai că...?

...rolul urechilor nu este doar cel legat de auz? Acestea sunt implicate şi în menţinerea echilibrului.