De ce se usucă vaginul?

2 jpg jpeg

Un sondaj recent efectuat de Institutul Louis Harris din Franţa arată că 68% dintre femei au auzit de uscăciunea vaginală (47% au aflat din presă, iar 22%, de la medic). Acelaşi sondaj arată că 21% dintre ele nu au cerut ajutor specializat, considerând că uscăciunea de la nivelul vaginului este o problemă minoră, trecătoare.

Poate afecta viaţa intimă

Vaginul are proprietatea naturală de lubrifiere, însă acest mediu umed poate fi uşor perturbat de unii factori hormonali, medicamentoşi sau psihologici. Lubrifierea fiziologică este asigurată prin eliberarea unui lichid incolor sau puţin albicios, fără miros. În timpul excitaţiei sexuale, acest lichid este secretat în cantitate mai mare, lucru ce uşurează penetrarea.

Atunci când pereţii vaginului nu se umezesc suficient, vorbim despre uscăciune vaginală, numită în termeni medicali atrofie vaginală. Aceasta îngreunează contactul sexual sau chiar împiedică desfăşurarea acestuia. De asemenea, atrofia vaginală poate fi însoţită şi de senzaţia de arsură, fiind posibilă producerea unor leziuni la nivelul pereţilor vaginali.

Citeşte şi:

- Ce efect are prezervativul asupra florei vaginale

- Sunt normale scurgerile vaginale în sarcină?

Cauzele hormonale, frecvente

În cele mai multe situaţii, atrofia vaginală are cauze hormonale: la menopauză (din cauza scăderii nivelului de estrogen), în perioada alăptării, a sarcinii (mai ales în primul trimestru) sau în diverse afecţiuni ale ovarelor.

De asemenea, poţi avea uscăciune vaginală şi dacă iei unele anticoncepţionale sau medicamente precum cele vasoconstrictoare (acestea produc micşorarea calibrului vaselor sanguine), antidepresive, antiacneice sau dacă urmezi chimioterapie.

Pot produce uscăciune vaginală şi unele infecţii locale, stresul, oboseala sau igiena intimă excesivă. Dacă fumezi sau consumi frecvent alcool, poţi avea, de asemenea, atrofie vaginală.

Nu în ultimul rând, lipsa de lubrifiere a vaginului poate avea legătură şi cu comportamentul sexual al cuplului (preludiu inexistent sau prea puţin), cu lipsa dorinţei sexuale sau cu teama faţă de contactul sexual.

Există soluţii!

  • Contactele sexuale regulate îmbunătăţesc fluxul sanguin la nivelul organelor genitale, reducând riscul de atrofie vaginală.
  • Sunt de ajutor şi preludiul prelungit şi exerciţiile Kegel. În cadrul acestor exerciţii, muşchii care trebuie exersaţi sunt cei implicaţi în procesul urinării (muşchii pubococcigieni). Pentru identificarea acestora, este suficientă încordarea muşchilor ca atunci când se încearcă stoparea urinării. Odată localizaţi, aceşti muşchi trebuie contractaţi timp de 3-5 secunde şi apoi relaxaţi, tot pentru acelaşi interval.
  • Folosirea lubrifianţilor este o altă soluţie pentru atrofia vaginală.