Mulţi părinţi au de luptat cu minciunile, mai mari sau mai “nevinovate”, spuse de copii. Specialistul Click!, Liliana Lupu, ne explică azi de ce mint puştii.

De ce mint copiii? Pentru că aşa văd în familie, ar spune unii dintre dumneavoastră, sau pentru că le este frică să nu fie pedepsiţi. Şi nu sunteţi foarte departe de adevăr. Însă care este adevărata motivaţie a minciunii la copii?

În primul rând am putea clasifica minciuna astfel: minciuna până în 6-7 ani şi minciuna după 7 ani. În cazul copiilor până la 6 ani, specialiştii susţin că nu este vorba de o minciună imorală, ci despre multă fantezie şi creativitate specifice dezvoltării în această perioadă. Însă după vârsta de 7 ani, copilul are capacitatea să înţeleagă conceptul de minciună şi totodată poate conştientiza natura morală negativă a acestui fapt.

Antropologii, spre exemplu, susţin că disimularea în cazul anumitor specii de mamifere este un comportament utilizat în cazurile în care nu se pot apăra altfel, fiind de fapt o manieră de supravieţuire.

Putem vorbi însă despre supravieţuire în cazul copiilor? Aş spune că, în unele cazuri, da, pentru că pedepsele primite sunt de o violenţă fizică şi psihică atât de mare, încât minciuna devine o manieră nesănătoasă de a face faţă mediului în care cresc.

În alte cazuri, minciuna face parte din modul de viaţă al familiei în care copilul respectiv creşte. Un alt motiv de a minţi este faptul că adulţii importanţi din jurul său (părinţii, învăţătorii, bunicii etc.) au aşteptări nerealiste de la copil. În acest caz, din dorinţa de a nu-i dezamăgi, copiii aleg să disimuleze realitatea.