Daţi-i copilului meu ceva pentru tuse – două erori frecvente

Tusea instalată la copil nu este întotdeauna un motiv de îngrijorare pentru părinţi. În cele mai multe cazuri, este în regulă dacă cel mic tuşeşte şi părinţii sunt sfătuiţi să nu mai încerce medicaţie ”după ureche” în aceste cazuri.

Iată două erori frecvente pe care le fac mămicile de copii „răciţi”, deci copii cu viroză respiratorie, în care viroză respiratorie, – nu aţi uitat! – în mod normal, NU se dă antibiotic.

1.Mămicile confundă tusea care poate să apară în partea a doua a răcelii cu o complicaţie majoră care, cred ele fără prea multe subtilităţi, cere antibiotic sau măcar „tablete contra tusei” şi

2.Odată administrat (de obicei greşit/sau cel puţin inutil!) antibioticul, mămicile speră să treacă tusea în două zile şi se stresează cumplit că n-a trecut nici după trei. Sau patru. Sau şapte.

De ce sunt erori?

Pentru că, în ambele situaţii, mămicile aşteaptă ceea ce nu-i normal şi speră ceva ce nu ar trebui să se întâmple. Mai exact. Când, în cadrul unei viroze respiratorii, apare ŞI tusea, acesta e felul în care corpul copilului luptă cu boala. Este un mijloc propriu, deosebit de inteligent şi eficient, pentru apărare. Nu-i o dramă. Deci, nu-i semn de agravare, câtă vreme temperatura a revenit deja la normal, iar copilul e vioi. A solicita imperativ „daţi-i ceva pentru tuse”, înseamnă a interveni în mecanismele lui de apărare. E ca şi cum, la o maşină scumpă cu computer de bord, în loc să mizezi pe computer că depistează/reglează singur erorile, ai intra cu patentul prin mecanismele electronice, apoi cu ciocanul plus 2-3 şuruburi.

Deci, pentru o bună înţelegere vă scriu acest text, pentru o bună atitudine schimbaţi-vă aşteptările!

1. Dacă tuşeşte în plină viroză e ok, lasă-l să tuşească. E ceva bun, normal şi previzibil.

2. Nu confunda tusea cu nevoia de antibiotic.

3. „Daţi-i ceva pentru tuse” e ca şi cum ai cere ceva ca să nu mai înveţe. Să rămână analfabet. A explicat Dr. Otilia Ţigănaş, medic de familie.