Este cunoscut faptul că, doar 10% din ADN-ul uman este folosit pentru a fabrica proteine, iar restul de 90% este considerat “material de balast”, adică fără o importanţă evidentă. Cu toate acestea, cercetatorii ruşi, biofizicieni, biologi şi geneticieni, au început alături de lingvişti cercetări menite să descopere ce rol joacă de fapt cea mai mare parte din adenomul uman.

Astfel, Grazyna Fosar si Franz Bludorf au reuşit să arate ca ADN-ul poate fi influenţat şi re-programat prin utilizarea cuvintelor şi a anumitor frecvenţe. Conform acestora, ADN-ul uman are două mari ”responsabilităţi”: (1) alcătuirea corpului nostru şi (2) depozit de informatii şi cale de comunicare (ca un fel de internet). 
Lingvistii ruşi au studiat şi comparat regulile sintactice (modul in care cuvintele formează fraze şi propoziţii), semantice (studiul înţelesurilor într-un anumit limbaj) şi cele gramaticale de bază folosite în toate limbajele umane. Astfel, ei au descoperit că moleculele alcaline din ADN, întregul cod genetic şi îndeosebi procentul de 90%, respectă regulile gramaticale obişnuite, aceleaşi folosite în toate limbile umane.

Genetica vibraţională


Totodată, biofizicianul şi biologul rus Piotr Gariaev au explorat împreună cu colegii săi comportamentul vibraţional al ADN-ului, respectiv efectul anumitor frecvenţe asupra acestuia. Ei au reuşit să moduleze anumite modele vibratorii pe o rază laser cu care au influenţat ADN-ul şi informaţia genetică. 
Descoperirea lor duce către ideea funcţionării cromozomilor vii ca nişte computere holografice folosind radiaţie laser generată endogen chiar în interiorul ADN-ului. Concluzia este că, atâta timp cât structura ADN-ului este aceeaşi cu cea a limbajului uman, cuvintele şi propozitiile utilizate pot influenţa ADN-ul în mod direct, nefiind nevoie de nicio decodificare.


Grupul de cercetători al lui Gariaev, utilizând dispozitive care permit influenţarea metabolismului celular prin frecvenţe radio şi luminoase corespunzătoare, menite să repare anumite deficienţe genetice, a reuşit să demonstreze că, prin această metodă, pot fi reparaţi cromozomii afectaţi de razele X. 
Ei au reuşit să “captureze” modele informaţionale dintr-un ADN şi să le transmită altuia, re-programând astfel celulele pentru un alt genom (de exp. au transformat embrioni de broască în embrioni de salamandră doar prin transmiterea modelului informaţional corespunzător) fără nici un efect secundar de tipul celor întâlnite în practicile clasice. 


Putem spune că au fost asftel puse bazele geneticii vibraţionale, cu un evident potenţial în formarea organismelor în comparaţie cu procesele biochimice ale secvenţelor alcaline din ADN (cei 10%).


Aceeaşi cercetători au descoperit că ADN-ul uman creează tipare morfologice în vid, producând aşa-numitele “găuri de vierme” magnetice. Acestea sunt echivalentele microscopice ale celebrelor “poduri” Einstein-Rosen care fac legătura între două puncte foarte îndepărtate, reprezentând un fel de scurtătură.
Prin aceste ”tunele” informaţia poate fi transmisă în afara legilor spaţiului şi timpului. ADN-ul funcţionează ca un rezonator multiplu, ca un aparat de radio capabil să recepţioneze mai multe posturi diferite şi atrage astfel informaţii din macrocosmos transmiţându-le conştiinţei noastre, în funcţie de frecvenţa emisă. Natura foloseşte de milioane de ani acest fel de hipercomunicaţie de care omul modern este conştient parţial şi o numeşte intuiţie.


Dacă sunt utilizate frecventele corespunzătoare, ADN-ul viu din ţesuturi reacţionează prompt la unde radio şi la raze laser modulate prin cuvinte şi propoziţii. Acest fenomen explică ştiintific cum diferite intervenţii care-şi propun programarea mentală ca: afirmaţiile pozitive, antrenamentul autogen, hipnoza şi neuro-programarea lingvistică, pot avea efecte importate asupra stării de bine, sănătăţii şi succesului omului.

Se poate “manipula” ADN-ul nostru?


În opinia psihologului Laura Maria Cojocaru, preşedinte şi fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI), aceste descoperiri uluitoare despre ADN-ul uman, care sunt influenţate de cuvintele noastre, contribuie major la dezvoltarea viitoarelor generaţii. În primul rând sunt de reţinut 3 mari aspecte la care să ne raportăm:


1. Aceste cercetări au demonstrat şi explicat ştiinţific cum corpul uman este programabil prin limbaj, respectiv prin intemediul tipului de gânduri/convingeri şi sentimente care decurg din acestea.
2. Deşi experimentele au fost făcute cu aparatură specifică, totuşi, omul nu are neapărată nevoie de un dispozitiv pentru a-şi reprograma ADN-ul deoarece el poate să lucreze şi conştient asupra proceselor interioare pentru a obţine o anumită stare de sănătate şi de succes.
3. Procesul de hipercomunicaţie este extrem de eficient atunci când accesăm o stare de relaxare profundă. 

Epuizarea obstrucţionează procesul de hipercomunicaţie


“Starea de îngrijorare, un mental hiperactiv, perfecţionismul, negativismul, munca excesivă care duce la epuizare etc. obstrucţionează acest procesul de hipercomunicaţie şi informaţiile primite sunt distorsionate şi, de cele mai multe ori, inutile. În concluzie, ceea ce este bine să facem se poate rezuma la:  relaxare şi timp de calitate pentru a ”curăţa” canalul hipercomunicaţiei, dezvoltarea încrederii în sine şi în viaţă, dezvoltarea capacităţiilor de adaptare, fexibilitate, acceptare, iertare, iubire, ascultarea mesajelor corpului pentru a înţelege în mod specific care este nevoia de redefinire a ”programului” interior, modificarea convingerilor limitative prin programare mentală şi dezvoltarea unui tip de comportament/acţiune care să susţină constant programele mentale noi”, conchide psihologul Laura Maria Cojocaru, preşedinte şi fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI).