Depistate, de regulă, la o ecografie de rutină, chisturile ovariene nu sunt îngrijorătoare, în cele mai multe cazuri. Uneori însă necesită tratament chirurgical.

Chisturile ovariene sunt structuriasemănătoare unor săcuţele pline cu lichid. Survinmai ales la femeile aflate în perioada fertilă, dar pot să apară şi la pubertate şi la menopauză.Dimensiunea lor variază, cele mai multe fiind mai mici de 10 cm. În general, cele mici nu au simptome, însă cele mari pot da dureri abdominale, balonări sau disconfort în timpul contactului sexual.

Sunt de mai multe tipuri

Chisturile funcţionale sunt cele mai frecvente (90% din cazuri).Acestea provin dintr-un folicul nerupt cu ocazia ovulaţiei şi dispar de la sine după. Aproape toate femeile aucel puţin unul de acest tip la un moment dat în viaţă.

Chisturile organice au, de regulă, diametrul mai mare de 6 cm. Reprezintă modificare a ţesutului ovarian, care poate fi benignă (95% din cazuri) sau malignă (5%).

Chisturile apar şi în cadrul unor afecţiuni precum endometrioza sau sindromul ovarelor polichistice (în acest caz fiind însoţite de menstruaţie neregulată, infertiliatate, kilograme în plusşi acnee).

Se pot complica

Când nu dispar spontan, chisturile ovariene pot duce la apariţia unor complicaţii. Astfel, se pot rupe, caz în care femeia resimte dureri abdominale intense. Mai poate surveni şi torsiunea (răsucirea) chistului, care duce la restricţionarea sângelui către ovar. Când chistul creşte destul de mult în dimensiuni ajunge să comprime organele vecine. O altă complicaţie este hemoragia intraabdominală produsă de ruperea chistului. Toate astfel de situaţii necesită tratament cât mai rapid.

Citeşte şi: Când trebuie să te îngrijoreze un chist ovarian

Se pot trata laparoscopic

Tratamentul chistului ovarian depinde de mărimea lui şi de vârsta femeii. La pacientele aflate în perioada fertilă, este vorba, în cele mai multe cazuri, de chisturi funcţionale şi se recomandă tratament medicamentos (anticoncepţionale).

Terapia chirurgicală este recomandată când chisturile sunt mai mari de 6 cm, când sunt însoţite de simptome, când nu dispar în urma celorlalte tratamente, când dau complicaţii sau când se suspectează că sunt maligne.

Operaţia se poate face prin chirurgieclasică sau prin laparoscopie, ambele realizate cu anestezie generală. Intervenţia laparoscopică prezintă avantaje precum recuperarea mai rapidă şi dureri mai mici după operaţie.