Această teamă este justificată, până la un punct, pentru că reprezintă teama faţă de un potenţial pericol sau eşec. Ce nu se justifică, însă, este să rămânem pasivi în faţa necunoscutului.

Teama se învaţă din copilărie. Experienţele mai puţin plăcute sau reacţiile părinţilor noştri ne-au făcut să asociem anumite lucruri cu pericolul. Atunci când creştem, teama de necunoscut rămâne un mecanism de autoprotecţie, dar pentru că adultul este mai complex decât copilul, şi senzaţiile lui se complică.

Nevoia de siguranţă este firească

Să fim sinceri: o doză de teamă este sănătoasă. Fără ea, nu am mai fi prevăzători, nu am mai vorbi de curaj, ci de inconştienţă. Problema apare atunci când teama de necunoscut ne paralizează.

În aceste momente, mintea noastră se concentrează doar asupra scenariilor negative, în care lucrurile se petrec şi se termină prost. Sau nu se poate concentra pe nimic şi blocajul ni se adânceşte. Din acest motiv, ratăm uneori ocazii importante şi ajungem să fim dezamăgiţi de noi înşine.

Toate acestea au câteva remedii:

1. Controlează-ţi emoţia

2. Încearcă să „descifrezi” necunoscutul

3. Acţionează

4. Setează-ţi aşteptări realiste

5. Acceptă că eşecul este parte din viaţă

Informează-te!

„Temerile tale sunt o comoară a autocunoaşterii, dacă le explorezi”, spunea scriitoarea americană Marilyn Ferguson. Respiră adânc, calmează-te şi încearcă să gândeşti la rece. În fiecare obstacol există o oportunitate, o ocazie de a mai afla câte ceva despre tine.

Poate că ceea ce încerci să eviţi nici nu este atât de înfricoşător. Sau poate că este, dar nu poţi şti cu adevărat acest lucru până când nu aduni cât mai multe informaţii despre el. În plus, specialiştii spun că dacă îţi păstrezi mintea ocupată cu diverse sarcini, scapi mai uşor de emoţii negative.

În funcţie de sursa temerii tale, apelează fie la prieteni, fie la internet, fie la psihologi care-ţi pot oferi răspunsuri. Abia după aceea vei putea să iei o decizie, dar va fi una făcută în cunoştinţă de cauză, va fi un risc asumat. Psihologii spun că una dintre cele mai mari realizări în acest proces va fi aceea că îţi vei schimba atitudinea ezitantă.

Dacă ai aşteptări realiste şi eşti de acord că un eventual eşec nu ar fi un capăt de lume („Nu spera şi nu ai teamă/Ce e val ca valul trece”, spunea poetul), atunci eşti pe drumul cel bun în a face din teamă un aliat, şi nu un duşman.