Cum comunici cu un adolescent rebel

De ce e complicat Adolescentul tău vrea să fie independent. Vrea să treacă din scaunul de pasager în cel de conductor şi învaţă să se orienteze singur pe drumurile întortocheate ale vieţii.

Unii vor prea multă libertate dintr-o dată, iar părinţii nu sunt dispuşi să le-o acorde imediat. Evident, de aici ies scântei, iar tinerii se plâng că mama şi tata încearcă să le controleze viaţa.

Profită de momentele când adolescentul tău e binedispus sau relaxat pentru a încerca să comunici cu el. Observă-ţi odorul: poate că e mai deschis la dialog atunci când desfăşuraţi împreună activităţi diverse – în casă, la cumpărături, la plimbare etc.

Formulează scurt şi la obiect subiectul discuţiei, dă-i timp să reacţioneze, apoi mai plasează o remarcă şi... cam atât. Lasă copilul să proceseze mesajul. Chiar dacă nu-i va da curs imediat, cele spuse de tine se vor stoca, undeva, într-un colţ de memorie. Îşi va aminti cuvintele tale atunci când va avea cu adevărat nevoie de un sfat de bun-simţ.

Spune-i că, dacă vrea ca voi, părinţii, să-l înţelegeţi mai bine, să-i daţi mai multă libertate, e necesar să se exprime. Să spună ce se întâmplă în viaţa lui. Să vorbească deschis, fără teamă.

Mai spune-i că, dacă se închide în el voi nu puteţi să-i acordaţi toată încrederea. Or, încrederea e esenţială dacă vrea să obţină mai multă independenţă. Iar arta comunicării, pe care o învaţă acum, este extrem de importantă pentru un viitor adult care vrea să ia viaţa în piept.

Mulţi părinţi nu ştiu să asculte. Adică, ascultă cu o ureche, fiind mai atenţi când să plaseze următoarea frază. Ai răbdare şi lasă-ţi copilul să-şi termine ideea. Şi, când iei cuvântul, fii rezonabil.

Încearcă să scapi din plasa fixaţiilor şi a replicilor de genul: „Aşa am învăţat de la părinţii mei, aşa că e valabil şi pentru tine“. Dacă regulile impuse sunt prea rigide, adolescentul tău va găsi o cale de a le ocoli. Îţi va zice doar ceea ce vrei să auzi, dar va proceda tot cum vrea el.

Nu te enerva. Replicile adeseori obraznice sau lipsite de temei ale odorului tău nu trebuie să te scoată din ţâţâni, fiindcă astfel discuţia degenerează în ceartă.

Nu e obligatoriu să ai mereu ultimul cuvânt. Dacă nu puteţi tranşa pe loc subiectul unei discuţii, amână concluzia cu un „O să mai vorbim despre asta“. Şi nu uita să te ţii de promisiune, adică să readuci subiectul spinos în discuţie şi să-l lămuriţi împreună.

Nu uita că rolul tău de părinte de adolescent nu este să impui, ci să ghidezi. Să-i dai sfaturile necesare astfel încât odorul tău să găsească singur o soluţie. Luaţi în discuţie mai multe posibilităţi şi îndeamnă-l să se gândească la fiecare, înainte de a lua decizia finală.