Orice pacient diagnosticat cu diabet zaharat de tip 2 trebuie să-şi menţină glicemia în limite normale. Când nu mai reuşeşte să facă asta doar cu tratament medicamentos şi prin dietă, are nevoie de insulină. În cazul bolnavilor cu diabet zaharat de tip 1, singura opţiune rămâne tratamentul cu insulină.

Diabetul este o boală cronică, care se instalează atunci când pancreasul nu mai produce sau când nu utilizează în mod corespunzător insulina - hormon care ajută la procesarea glucozei, grăsimilor şi proteinelor obţinute din alimente. Pentru a supravieţui, bolnavii cu diabet de tip 1, dar şi cei diagnosticaţi cu diabet de tip 2 în stadiile mai avansate, au nevoie de injecţii cu insulină în fiecare zi.
 
 „Terapia cu insulină este recomandată atunci când pacientul aflat pe dublă sau chiar triplă terapie nu atinge valorile ţintă ale glicemiei şi hemoglobinei A1c, valori stabilite împreună cu medicul curant diabetolog. În cazul unui pacient nou diagnosticat, la care valorile glicemiei depăşesc 3000 mg/dl sau prezintă simptome (poliurie, polidipsie, scădere în greutate) se indică şi tratament cu insulină“, explică dr. Mihaela Posea, medic specialist diabet, nutriţie şi boli metabolice.
 

Poate fi de mai multe tipuri

 
„Din punct de vedere al duratei de acţiune, cele mai frecvent folosite insuline la noi în ţară sunt cele cu durată lungă de acţiune (sau insulina lentă) şi cele cu durata scurtă de acţiune (sau insulina rapidă)“, spune dr. Mihaela Posea. Cea cu acţiune rapidă acţionează până la 4 ore, iar insulina cu acţiune lentă sau prelungită ţine aproximativ 24 de ore. 
 

Respectă schema de tratament

 
Este important ca terapia cu insulină să fie elaborată împreună cu diabetologul, pentru că doza de insulină prescrisă trebuie adaptată la dietă şi nu invers. Prin urmare, medicul trebuie să ţină cont de cantitatea de glucide pe care o consumi într-o zi, pentru ca injecţia cu insulină să corespundă nevoilor organismului. Pe lângă asta, în întocmirea planului de tratament contează şi cât de multă insulină produce corpul tău, cât de sensibil sau rezistent eşti la insulină, cât de multă mişcare faci, cât dormi, ce greutate ai, dacă suferi şi de alte boli, ce medicamente iei. Ţinând cont de toate acestea, specialistul îţi va recomanda o schemă de tratament, iar tu va trebui să-ţi planifici mesele şi programul zilnic ţinând cont de aceasta.
 

Fiecare tip de insulină are seringa proprie

 
Aceasta se poate injecta cu o seringă, cu un dispozitiv în formă de stilou (pen) sau prin intermediul unei pompe de insulină (dispozitiv care se poartă la centură şi care trimite insulina în corp prin intermediul unui tub mic, timp de 24 ore pe zi). Seringile cu insulină se păstrează în partea de jos a uşii frigiderului sau în compartimentul pentru fructe şi legume, pentru a preveni congelarea, la o temperatură de 2-8 grade Celsius. Pentru că injectarea unei doze de insulină rece poate provoca dureri sau iritaţii, poţi să o ţii la temperatura camerei cu puţin timp înainte de administrare. Este important să nu depozitezi insulina în apropiere de o sursa de căldură sau în lumina directă a soarelui. În cazul în care ai observat că seringa s-a deteriorat, trebuie să o înlocuieşti, pentru a calcula corect doza. Dacă tratamentul tău presupune injectarea a două tipuri de insulină, fiecare va avea seringă proprie. Pentru o injectare mai simplă, poţi folosi penuri. Astfel, printr-o apăsare de buton, se injectează insulina sub piele. Înainte de administrare, insulina trebuie agitată. 
 

Injecţiile nu se fac în acelaşi loc

 
Insulina se injectează sub piele, în coapse, abdomen, fese, braţe. Ea ajunge mai lent în sânge când este administrată în partea superioară a braţelor şi mult mai încet dacă se injectează în coapse şi fese. Injecţia făcută în abdomen se absoarbe mult mai repede. Pentru că există riscul topirii ţesutului de grăsime de sub piele, aceasta nu trebuie făcută în acelaşi loc. Distanţa dintre două puncte de injectare trebuie să fie de 2-3 cm. 
 
 
Sfatul specialistului
Dr. Mihaela Posea, medic specialist diabet, nutriţie şi boli metabolice, Smart Nutrition
 
Hiperglicemia (valorile mari ale glicemiei) duce în timp la apariţia complicaţiilor diabetului: afectare oculară (cel mai des întâlnită fiind retinopatia), renală (mergând până la boala cronică renală care necesită dializă), neuropatie (înţepături, amorţeli la nivelul mâinilor şi picioarelor, bilateral) sau chiar amputaţii. Însă, în cazul tratamentului cu insulină, de multe ori, apare hipoglicemia: scăderea valorilor glucozei sub 70 mg/dl. Simptomele care pot fi întâlnite în această situaţie variază: de la o stare generală de rău, ameţeală, transpiraţii până la comă, în cazurile foarte grave.