În 1950, postura corectă era o probă importantă la concursurile de Miss. Participantele care aspirau la titlul de regine ale frumuseţii erau puse să defileze cu o carte pe cap în faţa unui juriu exigent, care taxa orice greşeală sau lipsă de graţie. Unele astfel de competiţii presupuneau şi mai multă rigoare. De exemplu, la Miss Anglia din 1956, finalistelor li s-a cerut să aducă radiografii ale coloanei vertebrale pentru a demonstra că au o postură armonioasă.

Chiar dacă nu participăm la concursuri de frumuseţe, ţinuta adecvată trebuie să ne preocupe pe fiecare dintre noi, iar copiii trebuie supravegheaţi, pentru a nu deprinde de la o vârstă fragedă o poziţie incorectă a corpului. Dacă observi că micuţul tău are tendinţa să stea cocoşat la masă sau că merge cu capul aplecat şi umerii în faţă, atunci ar fi bine să iei măsuri. În acest caz, ai mai multe variante:

Discuţia cu educatoarea/ învăţătoarea

Dacă micuţul tău merge în colectivitate, îi poţi spune educatoarei sau învăţătoarei că va trebui să i se atragă, din când în când, atenţia pentru a sta corect în bancă. Acest proces nu va avea rezultate dacă tu însăţi nu îl continui acasă. Pentru a nu percepe totul ca pe o pedeapsă, îi poţi argumenta că faci asta pentru sănătatea lui. 

E destul de probabil să nu te înţeleagă, iar atunci te poţi folosi de analogii. De exemplu, îi poţi spune că Ursuleţul Martin avea mereu dureri de spate şi mergea greu, până ce mama lui l-a învăţat cum să stea corect la masă şi cum să se joace fără a-şi suprasolicita sistemul osos. Îi poţi face o demonstraţie cu o jucărie, în acest sens. S-ar putea ca cel mic să înţeleagă şi chiar să se autocorecteze, însă depinde foarte mult de gradul lui de conştientizare şi înţelegere, dacă e o problemă incipientă sau deja agravată.

Ajutorul unui specialist

Atunci când adoptarea posturii greşite de către copil a devenit automatism, e timpul să apelezi la ajutor specializat. Iniţial, poţi merge la un ortoped pediatru, care te va îndruma către o echipă de kinetoterapeuţi, specialişti care fac terapie prin mişcare. Dacă nu ai fost până acum într-un cabinet sau centru de kinetoterapie, s-ar putea să fii surprinsă în mod plăcut. E un spaţiu animat cu multe mingi, salteluţe colorate, spalier, oglinzi, feşe elastice, greutăţi şi alte dispozitive de care copilul tău va fi, pur şi simplu, fascinat. 

În plus, o şedinţă  de kinetoterapie cu un pacient copil presupune multă joacă, zâmbete, uneori chiar muzică antrenantă. De cele mai multe ori, părinţilor li se permite să stea în sală, ba chiar să deprindă activităţi pe care să le desfăşoare cu micuţul acasă. 

Printr-o postură corectă, sunt evitate afecţiunile coloanei vertebrale, dar şi activitatea cerebrală şi digestivă sunt îmbunătăţite semnificativ. Totodată, cu ajutorul kinetoterapiei, copilul va prinde drag de mişcare, îşi va consuma energia într-un mod plăcut, va interacţiona cu adulţii şi se va obişnui cu reguli şi disciplină. De obicei, după această etapă, cei mici continuă să practice un sport, pentru că mişcarea ajunge să facă parte din rutina lor.

Dacă ai recurs la kinetoterapie pentru copilul tău, cu siguranţă ai făcut cea mai bună alegere, mai ales dacă ai încercat să iei măsuri din timp. Încă de la vârste fragede, micuţii trebuie să înveţe să aibă grijă de sănătatea lor şi să facă mişcare.

Sursă foto: pexels.com, centrokinetic.ro