Ce e de făcut în caz de toxiinfecţie alimentară

Des întâlnite pe perioada sezonului estival ca urmare a temperaturilor ridicate ce favorizează multiplicarea bacteriilor, toxinfecţiile se numără printre bolile digestive acute care pot să ne afecteze sănătatea pe termen lung.

„Toxiinfecţiile sunt provocate de consumul neatent sau nesupravegheat de alimente alterate. Boala este cauzată de diferitele bacterii sau virusuri cu care sunt contaminate produsele lactate, dar şi cele din carne sau peşte. De asemenea, poate apărea şi ca urmare a consumului de fructe şi legume care sunt stropite cu substanţe chimice“, explică prof. dr. Mioara Rizescu, şef Secţie Medicină Internă, Spitalul Sanador, Bucureşti.

Mai poţi citi:

- Fereşte-ţi familia de toxiinfecţie alimentară

- Iată alimentele cu cel mai mare risc de toxiinfecţie!

Durerile abdominale şi vărsăturile, printre neplăceri

În cele mai multe din cazuri, simptomele bolii apar imediat sau la câteva ore după consumarea alimentului contaminat cu bacterii (Salmonella, Campylobacter, E.coli, Clostridia, Shigella). Printre acestea se numără durerile abdominale, starea de greaţă, vărsăturile, diareea, de multe ori asociate cu febră sau frisoane.

Spre deosebire de adulţi, copiii sunt mult mai vulnerabili. Ei nu au sistemul imunitar format pe deplin, de aceea combate mult mai greu bacteriile din alimente.

„De multe ori, starea generală a persoanei care suferă de toxiinfecţie se înrăutăţeşte, însă gravitatea simptomelor diferă de la o persoană la alta, în funcţie de cantitatea de toxine ingerate, de vârstă“, adaugă medicul Mioara Rizescu. În cele mai multe situaţii, simptomele bolii dispar după 2-3 zile.

Trebuie evitată automedicaţia

Repausul alimentar şi vizita la medic sunt principalele sfaturi ale specialiştilor în cazul toxiinfecţiilor alimentare. De asemenea, la fel de important este să nu luăm medicamente fără ca ele să fie recomandate de medic. Explicaţia? Luate la-ntâmplare, unele pastile pot să amplifice simptomele bolii.

„Trebuie evitată automedicaţia (în mod special administrarea de Imodium), deoarece poate încetini tranzitul intestinal şi permite microbilor să-şi prelungească timpul de multiplicare în tubul digestiv. În plus, există riscul ca toxinele din alimentele să treacă prin peretele intestinal şi să afecteaze chiar şi alte organe, cum este ficatul, rinichii, inima“, explică medicul Mioara Rizescu.

Pastilele, indicate doar dacă simptomele persistă

Chiar dacă medicamentele antidiareice şi cele care ajută la oprirea vărsăturilor (antiemetice) par să fie cel mai bun tratament în cazul toxiinfecţiilor, specialiştii ne sfătuiesc să nu apelăm la ele în primă fază. Dintre neplăcerile bolii, vărsăturile şi diareea sunt modurile prin care organismul încearcă să elimine toxinele.

„Important este ca persoana să se hidrateze (apă plată, supă strecurată de zarzavat) în cantităţi mici, la interval scurte de timp, după ce starea de vomă dispare. Dacă senzaţia de greaţă persistă se pot administra Motilium, Metoclopramid, Osetron, Emetostop, dar şi un dezinfectant intestinal, precum Furazolidon, Ercefuril, Normix, Nolicin. Iar pentru reducerea febrei este indicat Paracetamolul“, recomandă medicul internist.

Sfatul Click! Sănătate: Primul pas în tratarea toxiinfecţiilor alimentare constă în administrarea de lichide şi de săruri de rehidratare (le poţi procura din farmacii).

prof. dr. Mioara Rizescu, şef Secţie Medicină Internă, Spitalul Sanador, Bucureşti

Toxinfecţiile alimentare sunt cauzate de diferite bacterii prezente în alimentele alterate. Cazurile sunt mai dificil de tratat atunci când persoana a consumat alimente contaminate cu toxine cu efecte grave, cum este cea botulinică sau stafilocică.

Punerea unui diagnostic clinic corect, corectarea pierderilor de lichide şi de săruri minerale prin perfuzii, dar şi administrarea de medicamente antitermice (reducerea febrei) şi antivomitive pe cale injectabilă ajută la reducerea simptomelor acestei afecţiuni.

Se poate recomanda şi efectuarea de examene microbiologice, virusologice şi parazitare pentru a afla cu exactitate diagnosticul şi tratamentul de care este nevoie.