Când are nevoie de implantul cohlear

Implantul cohlear se foloseşte pentru persoanele care suferă de hipoacuzie profundă şi este indicat mai ales atunci când problema afectează ambele urechi. Cele mai bune rezultate se obţin dacă intervenţia are loc înainte de vârsta de 3 ani. Dacă se întârzie prea mult, deci dacă micuţul nu aude nimic până la această vârstă, el nu îşi va mai dezvolta vorbirea, iar nervii săi auditivi nu vor fi antrenaţi să funcţioneze. Pot beneficia de implant şi adulţii care au suferit accidente însoţite de afectarea urechii. În funcţie de vârstă şi de tipul bolii Vârsta de 1-2 ani este cea indicată pentru stabilirea tipului de surditate şi de gravitate a acesteia. Dacă micuţul aude, chiar şi foarte slab, medicii tratează problema cu proteze auditive, care amplifică sunetele. Aceasta pentru că orice resursă a organismului trebuie valorificată şi antrenată din timp. Dacă însă copilul nu aude deloc, medicii apelează la implant. În aceste cazuri, de hipoacuzie neurosenzorială, afecţiunea este provocată de leziuni grave ale celulelor din urechea internă. Ele au rolul de a transforma sunetele în impulsuri electrice, care sunt preluate apoi de nervul auditiv. Atunci când celulele sunt sever afectate, protezarea devine ineficientă. Implantul cohlear se poate folosi şi în leziuni parţiale ale nervilor auditivi, care au dificultăţi în a transmite impulsurile electrice (hipoacuzie neurală). Ce este implantul?

Implantul cohlear este format din două părţi: - un dispozitiv care se fixează în spatele pavilionului urechii. Acesta este format dintr-un microfon care captează sunetele şi un mic procesor ce transformă sunetele în impulsuri electrice. - aceste structuri comunică cu un dispozitiv miniatural ce se implantează adânc, în urechea internă. El prezintă electrozi care suplinesc rolul celulelor specializate şi stimulează nervul auditiv. Procedura de implantare este complexă şi se relizează de către un medic ORL-ist cu experienţă în acest tip de intervenţii.

Cât costă?

Costul implantului este de 20.000 de Euro şi poate fi decontat de Casa Naţională de Asigurări. La acesta se adaugă costurile presupuse de investigaţiile de specialitate, de intervenţia chirurgicală, de urmărirea pacientului şi de tratamentul logopedic, care este esenţial.