Boala Ménière duce la pierderea auzului
Caracterizată de vertij, ţiuit în urechi şi pierderea progresivă a auzului, boala Ménière nu se vindecă, dar există tratamente pentru uşurarea simptomelor.
Afecţiune care se poate dezvolta la orice vârstă, boala Ménière este mai răspândită printre persoanele cu vârste cuprinse între 40 şi 60 de ani şi, de obicei, afectează doar una dintre urechi.
Vertijul, simptom principal în boala Ménière
Simptomele variază de la o persoană la alta, la fel frecvenţa şi durata lor, dar un episod poate dura până la 4 ore. Cele mai frevente semne care duc cu gândul la boala Ménière sunt:
- Vertijul: persoana afectată are impresia că se învârte camera cu ea, ameţeşte, transpiră, are palpitaţii, poate experimenta greaţă şi vărsături. Un episod poate să dureze între câteva minute şi mai multe ore. Acest simptom influenţează negativ şofatul, înotul, căţărărea pe schele şi operarea anumitor utilaje.
- Tinitusul apare mai ales când persoana e obosită sau când stă în linişte şi se prezintă ca un ţiuit sau bâzâit continuu în urechi.
- Pierderea auzului: persoana poate deveni sensibilă la sunetele puternice şi, în timp, constată o deteriorare a auzului.
Printre simptomele secundare, se numără anxietatea, stresul şi depresia declanşate de faptul că, în stadiul iniţial al bolii, persoana nu ştie când va fi afectată de un episod, unde se va afla şi cine se va fi în jur. În plus, pierderea auzului poate să afecteze atât viaţa personală, cât şi pe cea profesională.
Boala Ménière se dezvoltă în 3 etape
În stadiul timpuriu, apar episoade bruşte şi imprevizibile de vertigo, care se întind pe o perioadă între 20 de minute şi 24 de ore. Auzul este afectat în timpul acestor episoade, dar revine la normal după încheierea lor. Persoana resimte o lipsă de confort la nivelul urechii, ca şi cum ar fi înfudată, şi se poate confrunta cu tinitusul.
În stadiul de mijloc, episoadele de vertigo continuă să apară, dar sunt mai puţin severe, însă tinitusul şi surzenia se înrăutăţesc. În această etapă a bolii, e posibil ca persoana să nu mai aibă simptome mai multe luni la rând.
În stadiul avansat, episoadele de vertigo se împuţinează şi e posibil chiar să dispară, însă problemele de menţinere a echilibrului pot continua, mai ales pe întuneric. Tinitusul este în continuare prezent, iar auzul continuă să se piardă progresiv.
Tratamentul uşurează simptomele
Pentru a controla boala Ménière, medicul poate recomanda pilule împotriva răului de mişcare (precum meclizina sau diazepamul) şi a stării de greaţă, precum şi o combinaţie de diuretice. De asemenea, pentru anumite persoane se pot recomanda injecţiile cu antibiotic sau cu steroid în urechea medie, iar pentru cele cu simptome severe indicaţia poate fi de intervenţie chirurgicală. Se pare că un stil anume de alimentaţie ajută la controlarea bolii: porţii mici şi dese, reducerea cantităţii de sare şi a alcoolului, o hidratare corespunzătoare (8 pahare cu apă zilnic) şi evitarea unor alimente precum ficatul de pui, carnea afumată, vinul roşu, nucile, brânza maturată şi iaurtul.
Citeşte mai multe despre boala Ménière:
