În România, la fiecare 30 de secunde, câte o femeie este agresată fizic de partener. Cu toate acestea, violenţa casnică este un subiect tabu în ţara noastră. Victimele se feresc să spună adevărul, iar agresorii devin din ce în ce mai violenţi. Dacă şi tu te afli în pericol, citeşte aceste rânduri şi află unde poţi cere ajutorul.

Am gândit acest articol ca un semnal de alarmă asupra violenţei domestice, subiect în continuare tabu pentru români. Colega noastră Raluca a discutat cu mai multe femei, victime ale agresiunii fizice, şi a înţeles care sunt motivele care transformă o iubire într-o viaţă de coşmar.

Cele mai multe scuze în ceea ce-l priveşte pe agresor sunt atribuite alcoolului: „A băut şi nu mai ştia ce face!“. Sau „A greşit ea cu ceva“. Are rost să mai vorbim de mult folosita expresie „Taci şi înghiţi“ sau de sfatul strămoşesc care spune despre femeie că trebuie să aibă răbdare cu bărbatul şi să-l ierte ori de câte ori greşeşte?

„Bine că se-ntoarce acasă“, îşi spunea Anca, pe vremea când încă trăia sub asuprirea partenerului de viaţă. Multe femei care au nevoie de ajutor nu-şi permit să-l ceară şi, ironia sorţii, nici nu-şi dau seama că au nevoie de ajutor. Psihologii spun că femeile agresate au impresia că tot ce li se întâmplă atât lor, cât şi copiilor, face parte dintr-o căsnicie normală. “Şi pe mama o mai altoia tata dacă ridica tonul”, spune resemnată Irina. Ne-am întâlnit cu Anca şi Irina la Asociaţia ANAIS, care se ocupă cu protejarea femeilor agresate. Voluntar la această asociaţie este Ofelia, şi ea o fostă victimă a agresiunii fizice. După numeroase agresiuni, tânăra de 38 de ani a avut curajul să-şi înfrunte soţul ei, cu care are două fetiţe.

Povestea sa a început în urmă cu câţiva ani, când s-a măritat din dragoste cu omul care i-a promis s-o iubească pentru tot restul vieţii, că e bine, că e rău. Bine a fost o vreme, dar datoriile la bănci au început să le controleze viaţa şi să transforme armonia din cuplu într-un film de groază. În primii 4 ani de căsnicie nu au existat reacţii violente, ci doar discuţii mai aprinse, spune Ofelia.
I-a cerut să meargă la psiholog.

Ofelia crede că are şi ea partea de vină, pentru că mai ridica tonul la el. Doar aşa putea să se facă auzită printre „bombele“ verbale pe care le arunca soţul asupra sa. Simţindu-se neajutorată, tânăra începea să plângă şi acest lucru era un motiv şi mai bun ca el să se supere. Nu era bine nicicum, îşi aduce aminte femeia. I-a cerut să meargă la psiholog, dar bărbatul i-a replicat că el nu e nebun. Se poate duce ea singură, dacă crede că are nevoie. Ofelia nu s-a dus.

Acum se învinovăţeşte, că poate ar fi învăţat cum să se comporte cu el şi poate ar fi salvat căsnicia. Şi nu se ajungea la violenţă. Ofeliei i-au dat imediat lacrimile când am întrebat-o ce înseamnă violenţă. De fiecare dată când îşi aminteşte se simte ca şi cum ar fi lovită în acel moment.

„Prima dată îmi dădea palme la cap şi mă trăgea foarte tare de păr. La a doua criză pe care a avut-o m-a scos de păr din casă. Totul se întâmpla în faţa copiilor. Fetiţa de doar câteva luni şi cea mare, de câţiva ani. Următoarea seară mă durea foarte tare capul şi pentru că voiam să mă duc la doctor, m-a bătut şi m-a alungat de acasă. Pe 27 decembrie, anul trecut, s-a întâmplat iar. Mă lăsa jos şi mă ridica doar din păr. N-am mai avut curajul să merg la spital”, îşi aminteşte femeia. A luat o decizie atunci când soţul ei a vrut s-o bată şi pe fata lor cea mare. „A luat o nuia şi se pregătea s-o lovească. Am apărat-o şi s-a supărat şi mai tare, că voiam să par bună în faţa lui. Ce a urmat m-a determinat să plec. Pe diagnosticul de pe certificatul medico-legal scria: 3 hernii de disc…“, încheie Ofelia. Şi-a luat tot ce a crezut necesar cu ajutorul Poliţiei şi a plecat definitiv cu copiii.

Tatăl ei are acum grijă de fetiţe cât femeia este la serviciu. El este cel care i-a spus Ofeliei să se uite pe Internet, că sigur poate găsi unde să ceară ajutor. Şi aşa a aflat de Asociaţia ANAIS.

«Ne-am căsătorit, dar nu-l pot ierta»

De obicei, femeile agresate nu vor să le facă rău bărbaţilor iubiţi. Când ajung la Poliţie şi realizează că se pot face chiar şi 7 ani de închisoare, femeile sunt dispuse să renunţe la plângeri. Până la urmă, rănile trec, dar libertatea e preţioasă. Nu i-o pot lua, chiar dacă „a rupt scaunul pe mine”, povesteşte o altă victimă, Mirela, de 30 de ani.
Tânăra face parte din categoria femeilor care acordă relaţiei o altă şansă. Deşi a lovit-o, tânăra a trecut peste incident şi acum se bucură de căsnicie şi de copilul lor.

,,Sunt căsătorită de patru ani. În cazul meu, problemele ce au dus la violenţă fizică au avut loc o singură dată. La începutul căsniciei, în urma unei certe, soţul a dat în mine. S-au schimbat multe între noi. Nu pot să-l iert pentru fapta lui, cu atât mai mult cu cât eram însărcinată în luna a 8-a... Uimirea a fost cu atât mai mare cu cât el nu este (şi nu s-a mai întâmplat de atunci) un om violent. Pentru că nu am crezut o clipă că tonul ridicat se poate transforma în lovituri directe, nu am avut viteză de reacţie, dacă pot să spun aşa. Singurul meu gând a fost să protejez burta”, spune tânăra.

Cum se ajunge la violenţă?

Alcoolul şi situaţia financiară sunt printre cele mai dese motive care duc la violenţă, arată studiile. De cele mai multe ori, agresorul este o fostă victimă, în copilărie fiind agresat de părinţi, de exemplu. Dacă doi copii, o fetiţă şi un băiat, îşi văd părinţii lovindu-se, când vor creşte mari fetiţa va avea şanse mari să devină victimă, iar băiatul, agresor. Aşa au învăţat de la părinţi, aşa cred că este normal. Ştiai că, într-o proporţie foarte mare, agresorii sunt agenţi de pază?

Cum ştii că ai nevoie de ajutor

Mai jos găseşti un test care te va ajuta să afli dacă rişti să fii victima violenţei domestic şi dacă te afli într-o relaţie abuzivă. Dacă vei răspunde cu „DA“ la una sau la mai multe din întrebările puse la dispoziţie de psihologii de la Asociaţia Compassion-and-Care, este posibil să fii într-o relaţie de violenţă domestică. Pentru informaţii suplimentare, scrie pe adresa [email protected] sau sună la numerele de telefon 0344.14.02.48, 0730.58.90.30 sau 0788.99.99.65:

1. Partenerul a încercat să te împiedice să-ţi vizitezi prietenii şi familia lărgită?
a) Da
b) Nu
2. Partenerul a încercat să te împiedice să-ţi continui studiile sau să cauţi un loc de muncă?
a) Da
b) Nu
3. Partenerul obişnuieşte să te controleze sau să te urmărească oriunde te mergi?
a) Da
b) Nu
4. Partenerul te acuză în mod nejustificat de flirt sau de relaţii extraconjugale?
a) Da
b) Nu
5. Partenerul obişnuieşte să te desconsidere sau să te umilească ori obişnuieşte să te critice sau să te insulte de faţă cu alte persoane?
a) Da
b) Nu
6. Ţi-a fost vreodată frică de partenerul tău?
a) Da
b) Nu
7. Ţi-ai schimbat vreodată comportamentul fiindcă ţi-a fost frică de ceea ce ar putea să-ţi spună sau să-ţi facă partenerul?
a) Da
b) Nu
8. A distrus vreodată partenerul în mod deliberat vreunul din bunurile tale?
a) Da
b) Nu
9. Te-a rănit ori te-a ameninţat?
a) Da
b) Nu
10. Te-a adus în mod intenţionat în situaţia de a nu avea bani pentru mâncare sau alte lucruri necesare pentru tine şi copii?
a) Da
b) Nu
11. Te-a forţat vreodată să faci un lucru pe care chiar nu doreai să-l faci?
a) Da
b) Nu
12. Te-a împiedicat să urmezi un tratament medicamentos sau să apelezi la ajutor medical când ai crezut că este necesar?
a) Da
b) Nu
13. Te-a ameninţat vreodată că dacă îl părăseşti îţi ia copiii şi va refuza să te lase să-i vezi?
c) Da
d) Nu
14. Te-a forţat să întreţii relaţii sexuale cu el sau cu alte persoane?
a) Da
b) Nu
15. A încercat să te împiedice să pleci de acasă?
a) Da
b) Nu
16. A dat vina pe alcool sau droguri pentru comportamentul lui nepotrivit?
a) Da
b) Nu

Legal, victima poate primi protecţie

Violenţa în familie este o infracţiune, prevăzută şi sancţionată ca atare de Codul penal român începând cu anul 2000 (Legea 197/2000). Indiferent de cât de gravă este situaţia, există un ordin de protecţie care poate salva victima din „ghearele” bătăii. Ordinul de protecţie, parte din legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, care a fost republicată în 30 mai 2012, spune că victima:

-se poate reintegra, după caz, alături de copii, în locuinţa familiei;
-poate limita dreptul de folosinţă al agresorului numai asupra unei părţi a locuinţei comune, atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;
-poate obliga agresorul să păstreze o distanţă minimă determinată faţă de victimă, faţă de copiii acesteia sau faţă de alte rude ale acesteia ori faţă de reşedinţă, locul de muncă sau unitatea de învăţământ a persoanei protejate;
-poate interzice agresorului să se deplaseze în anumite localităţi sau zone determinate, pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic;
-să interzică agresorului orice contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod;
-să oblige agresorul să predea poliţiei armele deţinute;
-poate avea drept asupra copiilor minori şi le poate stabili reşedinţa;
-poate obţine prin instanţă dreptul ca agresorul să suporte chiria şi/sau întreţinerea pentru locuinţa temporară unde victima, copiii minori sau alţi membri de familie locuiesc ori urmează să locuiască din cauza imposibilităţii de a rămâne în locuinţa familial;

Odată ce s-a emis ordinul de protecţie, victima beneficiază de aceste drepturi până la 6 luni. Dacă este nevoie, la finalul celor 6 luni se poate solicita, cu probe, alt ordin de protecţie. Sub protecţia acestui ordin sunt în prezent sute de femei din România.

Solicită certificatul medico-legal!

Indiferent unde te afli, în oraş sau o localitate mai mică, atunci când eşti în pericol mergi la cea mai apropiată secţie de poliţie şi cere ajutorul. Vei fi îndrumată să soliciţi medicului elibererarea certificatului medico-legal. Diagnosticul reprezintă probă consistentă la dosarul depus în vederea obţinerii ordinului de protecţie.

Dacă nu poţi ieşi din casă, sună la poliţie şi aşteaptă intervenţia organelor abilitate. Între timp sună la 0736.380.879 şi vorbeşte cu un reprezentant al Asociaţiei Anais, care oferă: consiliere şi asistenţă juridică gratuită, sprijin în vederea obţinerii ordinelor de protecţie, găzduire temporară în condiţii de siguranţă, servicii de informare şi reintegrare socială. Găzduirea se face doar în Capitală, dar reprezentanţii asociaţiei pot oferi informaţii şi pot răspunde la întrebările tuturor persoanelor aflate în pericol. Poţi trimite întrebările tale şi pe adresa [email protected] şi vei primi răspuns în scurt timp.

Păduraru Florentina – Consuela
Psiholog Clinician în cadrul Direcţiei de Asistenţă Socială a Municipiului Bucureşti
Telefon: 021.314.23.15

Cum acţionează agresorul

În primul rând agresorul atacă încrederea în sine a victimei – violenţa psihică/ emoţională. Este un abil manipulator psihic şi astfel îşi menţine victima aproape.
Agresorul poate să îndepărteze victima de prietenii săi, îi anulează viaţa socială, pentru a o putea controla. Vorbim atunci despre violenţa socială.

Adesea agresorul interzice victimei să aibă un serviciu sau dacă aceasta are, îi ia banii sau îi dicteaza pe ce are voie să-i cheltuie. Dacă victima nu are un venit, atunci agresorul îi asigură ei şi copiilor, traiul, doar în anumite condiţii – vorbim aici de violenţa economică.

Când victima se revoltă, agresorul va riposta fizic - violenţa fizică. Bătaia e punctul final al agresiunii, după ce toate etapele agresiunii psihice s-au încheiat. Agresorul proiectează toate nereuşitele şi frustrările sale asupra partenerului şi a copiilor
Prin abuz emoţional repetat, victima îsi pierde stima de sine, îşi pierde identitatea şi devine o marionetă în mâna agresorului. Aşa se explică de ce victima nu mai poate lua atitudine când va apărea şi violenţa fizică asupra ei şi a copiilor.

Centre pentru victimele violenţei Bucureşti

1. Fundaţia Sensiblu, Telefon. 021.405.60.01., 021.405.60.02
2. Adra România, Telefon: 021-25 25 117, E-mail: [email protected]
3. Centrul de Criză Împotriva Violenţei Domestice Buftea, Telefon. 021.225.52.81
4. Centrul de Asistenţă pentru Mamă şi Copil, din cadrul Direcţia de Asistenţă Socială a Municipiului Bucureşti, Telefon: 021.314.23.15
Cluj-Napoca
Asociaţia Femeilor împotriva violenţei – ARTEMIS, E-mail: [email protected]
Iaşi
Centrul de Mediere şi Securitate Comunitară, Telefon: 0232.25.29.20
Timişoara
Societatea pentru Copii şi Părinţi – SCOP, Telefon: 0356.10.65.53, E-mail: [email protected]