Bătăi neregulate ale inimii? Iată ce analize să faci!

2 jpg jpeg

Când ritmul încetineşte sau devine mai alert, atunci este posibil să fie vorba de fibrilaţia atrială. Ce se întâmplă? Atriile se contractă cu viteză şi încep să tremure, iar sângele nu mai este pompat în mod normal spre ventriculi. Iar acest lucru poate duce la creşterea riscului de accidente cardiovasculare. Explicaţia este următoarea: sângele rămâne blocat în atrii şi se strânge sub formă de cheag. Daca inima pompează cheagul în sistemul sanguin, acesta poate să ajungă până la creier şi poate bloca circulaţia sângelui. Astfel, se poate declanşa un accident vascular cerebral. Palpitaţiile, simptom frecvent

Iată care sunt principalele simptome ale fibrilaţiei atriale:

-palpitaţii ale inimii;

-dificultate în respiraţie, senzaţie de sufocare;

-stare pronunţată de oboseală;

-puls neregulat

-stare de ameţeală;

-angină (dureri puternice în piept);

-senzaţie de leşin.

Una dintre cele mai des întâlnite cauze ale fibrilaţiei atriale este hipertensiunea arterială. Când creşte presiunea în atrii se produc descărcări electrice neregulate şi rapide. Acestea anunţă de obicei fibrilaţia atrială (FA).

Alt motiv care determină apariţia FA este dat de afecţiunile valvelor. Mai precis, când valva este îngustată sau uzată, este afectată şi circulaţia sângelui.

Afectiunile arterelor coronare reprezintă o altă cauză care favorizează declanşarea fibrilaţiei.

Modificările în structura inimii, de la naştere, sunt alte cauze responsabile cu apariţia fibrilaţiei atriale.

Miocardita (boala inflamatorie a miocardului - muşchiul inimii) poate fi şi ea o cauză pentru declanşarea fibrilaţiei atriale.

Nu în cele din urmă, consumul de substanţe excitante precum alcoolul, cocaina, metamfetamine, excesul de nicotină şi de cafeină.

Electrocardiograma nu doare şi presupune verificarea activităţii inimii prin ataşarea unor electrozi pe piele.

Aceştia măsoară ritmul şi impulsurile electrice care pleacă de la inimă.

Prin această investigaţie, se înregistrează 24 de ore continuu ritmul inimii, pentru a diagnostica toate episoadele de fibrilaţie atrială din acest timp.

Prin testul de sânge se pot exclude alte afecţiuni ale sângelui sau anomalii în concentraţie.

Undele ultrascurte arată capturi cu activitatea inimii. Prin ecografia cardiacă sunt vizate modificările din structura valvelor şi a pericardului (ţesutul din jurul inimii). Această investigaţie ajută în măsurarea dimensiunilor atriilor.

Procedura presupune preluarea de imagini ale atriilor cu ajutorul ultrasunetelor. Se foloseşte o sondă care este plasată în esofag (se află chiar în faţa inimii), de unde se generează ultrasunete. Ecografia cardiacă transesofagiană poate determina cu mai multă precizie cheagurile de sânge din atrii.