Astm bronşic în sarcină? Aşa îl ţii sub control!

1 2 jpg jpeg

Astmul este o boală caracterizată prin crize de sufocare apărute pe fondul unei obstrucţii a arborelui respirator terminal (bronhii mici şi bronhiole) de diferite cauze. Aproximativ 4-10% dintre gravide suferă de astm bronşic.

Pentru femeile astmatice, sarcina poate aduce ameliorarea, stagnarea sau înrăutăţirea simptomelor. O treime dintre viitoarele mămici vor avea probleme respiratorii mai mari, iar acest lucru se întâmplă în principal din două motive:

1. În sarcină, toracele îşi scade volumul şi îşi modifică forma, din cauza presiunilor la care este supus de abdomen. Capacitatea funcţională a plămânilor scade. Din acest motiv, agravările apar mai ales în ultimul trimestru de sarcină, când burtica ia proporţii şi chiar şi femeile sănătoase pot avea dificultăţi la respiraţie.

2. Femeile însărcinate nu mai respectă tratamentul, de teamă că acesta ar putea afecta fătul. De fapt, medicamentele au riscuri minime, iar boala necontrolată face mai mult rău mamei şi fătului. Dacă te stresează totuşi acest gând, poţi încerca din timp remedii homeopatice, cu monitorizarea funcţiei respiratorii.

Nu neglija riscurile!

Necontrolat, astmul bronşic poate provoca mamei hipertensiune arterială, precum şi o naştere dificilă, necesitând de cele mai multe ori intervenţia prin cezariană. În cazul fătului, cantitatea insuficientă de oxigen îi va întârzia dezvoltarea intrauterină, astfel că la naştere copilul ar putea avea o greutate mai mică decât cea normală şi va părea mai mic pentru “vârsta” lui. Simptomele severe pot declanşa naşterea prematură.

Sfaturi pentru a ţine boala sub control:

- evită fumul de ţigară, praful şi orice substanţă care are risc de declanşare a crizei de astm - spune-i medicul obstetrician despre boala ta şi despre tratamentul pe care îl urmezi. Informează medicii de specialităţi diferite în legătură cu toate medicamentele ce ţi-au fost prescrise, pentru ca noile recomandări să se armonizeze cu cele vechi - respectă tratamentul - păstrează legătura cu specialistul pneumolog, pentru a-ţi monitoriza capacitatea respiratorie prin metode speciale. Astfel, se va asigura că fătul primeşte suficient oxigen - urmăreşte zilnic mişcările fătului, iar din luna a şaptea fă-ţi şi o ecografie, eventual chiar după un episod de astm. Aceasta va aprecia gradul de “activitate” şi de creştere a fătului - protejează-te de infecţii respiratorii.