Aşa îţi ajuţi copilul preşcolar să fie prietenos

Micuţii îşi dezvoltă creativitatea şi capacitatea de a comunica prin joaca şi pritenie. În plus, multe din amiciţiile care durează toată viaţa se leagă în copilărie. Este important ca tu să înţelegi beneficiile şi să îl ajuţi dacă are nevoie.

Sociabilitatea vine de la sine ]n familiile fericite

Copiii care provin din familii unite, în care partenerii cooperează şi le acordă celor mici suficientă atenţie au mai multă încredere în ei înşişi decât cei dintr-un mediu familial instabil. Ca urmare, aceşti copii relaţionează mai uşor, sunt curioşi şi deschişi să cunoască persoane noi. Mai mult, ei au încredere în relaţiile interumane şi nici nu se simt vulnerabili. Pentru ca un copil să lege uşor prietenii este necesar să aibă un anumit grad de independenţă faţă de voi. Dacă îţi protejezi excesiv micuţul şi eşti în permanenţă împreună cu el rişti să îl împiedici să socializeze normal. Mai mult, atunci când vei lipsi din preajma lui se va simţi fără protecţie şi nesigur, poate chiar va intra în panică. Astfel de copii se simt abandonaţi atunci când părinţii nu sunt cu ei şi se gândesc exclusiv la momentul în care vor fi iar alături de părinţi.  

Dacă este timid, trebuie încurajat

Timiditatea poate fi temporară sau poate ţine toată viaţa. Important este să încurajezi copilul să se adapteze atunci când trebuie să relaţioneze cu ceilalţi. Mergi cu el în vizitele la prietenii de familie care au şi ei, la rândul lor, copii, organizează petreceri cu diferite ocazii ( ziua de naştere, Ziua Copilului, sărbătorile religioase). În acest fel, îl vei ajuta să descopere că e plăcut să intre în contact cu alţi copii şi îi va asigura un teren propice pentru a lega prietenii. Iar pentru prieteniile să se lege şi mai uşor, învaţă-l regulile elementare de bună purtare. De când începe să vorbească trebuie să ştie cum să se prezinte, să-şi spună numele şi să-i întrebe pe ceilaţi cum îi cheamă.

Generozitatea ajută prieteniile

Copiii egoişti care nu împart nimic cu ceilalţi ajung mai devreme sau mai târziu să fie izolaţi. De aceea, dacă este singur la părinţi şi nu a fost pus în situaţia de trebuie să împartă lucrurile cu cineva, puteţi să-i testaţi „dărnicia” cerându-i voi diferite lucruri, fie o jucărie, fie o bucăţică din ciocolata pe care o mănâncă. Şi, pentru că sunteţi în permanenţă un exemplu pentru el, dovediţi-i că şi voi procedaţi la fel cu prietenii voştri. De asemenea, încurajaţi-l să împartă jucăriile sau dulciurile pe care le primeşte cu copiii cu care se joacă. Nu trebuie să îl cerţi dacă, el sau restul copiilor, le strică. Este normal ca jucăriile să se deterioreze.  Explică-i şi că nu are rost  să se supere dacă în timpul jocului nu este distribuit mereu în „rolul” pe care şi-l doreşte, ci că joaca în sine este amuzantă. Copilul timid nu va fi lider în grupul său de prieteni dar va fi apreciat pentru alte calităţi. Micuţii din anturajul său vor şti că pot avea încredere într-un astfel de copil şi că, deşi va prefera să facă lucrurile în ritmul său, va coopera bine cu ceilalţi.

Copilul agresiv trebuie „îmblânzit”

La polul opus copilului timid este cel  agresiv. Acesta îşi doreşte să socializeze dar o face într-un fel care îi sperie pe ceilalţi micuţi sau chiar îi răneşte. De obicei, copiii agresivi sunt lideri ai grupului şi se manifestă violent atunci când restul micuţilor nu le urmează indicaţiile sau nu sunt supuşi, iar jocurile nu decurg aşa cum micuţii lideri îşi dorec. În multe cazuri, agresivitatea este un simptom al unor frustrări pe care copilul nu ştie să le exprime. Nu trebuie să tolerezi acest comportament şi nici să îl încurajezi. Dacă acesta îşi loveşte intenţionat partenerii de joacă, atunci va trebui să vorbeşti cu micuţul, să identifici cauza nemulţumirii şi a agresivităţii lui şi să o îndepărtezi. Cel mai adesea, astfel de copiii au sindromul hiperkinetic cu deficit de atenţie şi au nevoie de ajutor specializat.