Pentru a avea o alimentaţie sănătoasă, este esenţial să decodificăm etichetele şi marcajele de pe produsele pe care le cumpărăm. Unul dintre cele mai complicate coduri pare a fi cel ştanţat pe coaja ouălor.

Nutriţioniştii ne-au avertizat, în repetate rânduri, că atunci când cumpărăm ouă din comerţ există riscul ca ele să conţină hormoni de stres sau alte substanţe nocive pentru sănătate.
Pentru a ne fi mai uşor să aflăm ce fel de produs alimentar va ajunge în farfuria noastră, reglementările europene le impun producătorilor ca, în funcţie de modalitatea şi locul de recoltare, fiecare ou să fie marcat în felul următor:

1. Prima cifră este cea mai importantă, pentru că prezintă sistemul de creştere a găinilor. Astfel, există 4 categorii de ouă care pot fi comercializate în ţara noastră (ca, de altfel, în orice ţară UE) - cu prima cifră a codului 3, 2, 1 sau 0.

  • cifra 0- Indică ouă provenite de la găini crescute în ferme ecologice şi hrănite cu furaje care nu conţin aditivi sau coloranţi sintetici. Altfel spus, acestea sunt ouăle cele mai bune dacă punem preţ pe o alimentaţie de calitate.
  • cifra 1– Este ştanţată pe ouăle provenite de la găini crescute în aer liber. Găinile crescute în acest sistem petrec ziua afară, unde fiecare are un spaţiu de cel puţin patru metri pătraţi, iar noaptea se retrag în hale. De asemenea, li se pun la dispoziţie cuibare presărate cu fân pentru depunerea ouălor. Dar hrana lor nu este certificată ecologic.
  • cifra 2– Apare pe ouă provenite de la găini crescute în hale, dar care sunt libere şi se pot deplasa. Este posibil însă ca aceste găini să nu fi văzut niciodată lumina zilei.
  • cifra 3– Semnalează ouăle provenite de la găini crescute în baterii îmbunătăţite. Acestea sunt ouăle de cea mai scăzută calitate. Găinile cresc în cuşti suprapuse, în spaţii foarte strâmte şi primesc hrană sintetică. În 2012, urma ca acest tip de ouă să fie interzise în Uniunea Europeană, dar producătorii de ouă au găsit o soluţie: cuştile „îmbunătăţite”, ceva mai spaţioase decât bateriile anterioare. Totuşi, în ţări ca Austria şi Elveţia, creşterea găinilor în astfel de cuşti a fost interzisă.

2. Urmează un cod de două litere care indică ţara de origine (România – RO, Germania – DE etc.);

3. Următoarele cifre reprezintă codul de producător.:

  • un cod de două litere care indică judeţul (Buzău – BZ, Olt – OT etc.);
  • un cod de trei cifre, de la 001 la 999, care reprezintă numărul de ordine.

4. Sub acest cod se aplică tot prin ştanţare, pe fiecare ou care urmează să fie comercializat, data durabilităţii minimale - DDM -, care este data până la care ouăle pot fi consumate. Data durabilităţii minimale trebuie fixată la mai puţin de 28 de zile după data ouatului.

Citeşte şi: Cum deosebeşti ouăle proaspete de cele vechi

Ouăle şi sănătatea: cât de multe sunt prea multe

Potrivit experţilor de la Societatea Germană pentru Nutriţie,persoanele care suferă de diabet sau ateroscleroză ar trebui să reducă, pe cât posibil, consumul de ouă. Pentru ceilalţi, cantitatea recomandată de specialişti, pentru o alimentaţie optimă, este de 2-3 ouă pe săptămână. Cu precizarea că nimeni nu trebuie să îşi facă griji că sănătatea îi va fi afectată în vreun fel dacă, de Paşti, mănâncă nişte ouă în plus.