Deşi gustul remediilor cu anghinare nu este cel mai plăcut, lista beneficiilor plantei pentru sănătate este una lungă. Ele ajută la curăţarea sângelui, favorizează digestia şi menţin sănătatea ficatului.

Cunoscută în popor sub denumirea de amăreală sau darul Sfintei Marii, anghinarea este una dintre plantele care şi-au dovedit zecile de virtuţi terapeutice de-a lungul timpului. Remediile cu gust amar stimulează multe dintre funcţiile organismului, sunt ideale când vine vorba de eliminarea toxinelor din sânge şi reduc nivelul colesterolului „rău“.

„Anghinarea ajută la eliminarea bilei şi astfel ne este folositoare dacă am consumat grăsimi în exces. Dezavantajul ei este gustul foarte amar, motiv pentru care se recomandă consumul în doze mici sau în amestec cu alte remedii drenoare biliare mai plăcute la gust, cum este sunătoarea“, spune dr. Cristina Pavel, specialist în medicină de familie, apifitoterapie şi acupunctură.

Anghinarea este de ajutor în problemele digestive


Senzaţia de balonare, durerile abdominale şi flatulenţa sunt câteva dintre neplăcerile digestive care apar după ce ai mâncat prea rapid sau prea mult, dar şi când ai asociat incorect alimentele.

De ajutor în acest caz sunt leacurile cu anghinare, ele având capacitatea de a stimula digestia. Prepari infuzia din 1-2 linguriţe de plantă la 250 ml de apă fierbinte. Laşi vasul acoperit 8-10 minute, filtrezi şi bei câte 2 căni pe zi, până la dispariţia problemelor digestive.

„Putem consuma remediile din anghinare după o masă copioasă, mai ales dacă am mâncat preparate bogate în grăsimi. Suplimentele cu anghinare sunt utile şi în caz de dischinezie biliară, aşa-numita bilă leneşă“, explică medicul Cristina Pavel.

Anghinarea are grijă de sănătatea ficatului


Dintre remediile oferite de natură, cele pe bază de anghinare sunt indicate de fitoterapeuţi în tratarea unor boli ale ficatului, cum sunt hepatitele şi a insuficienţa hepatică. Frunzele plantei conţin o substanţă, cunoscută sub numele de cinarină, care ajută la stimularea funcţiei ficatului. Remediul îl prepari din 2 linguri de frunze uscate şi mărunţite la 250-300 ml de apă fierbinte.

Laşi vasul acoperit 10-12 minute, apoi strecori şi bei câte 2 căni zi (poţi să îndulceşti cu miere), prima dimineaţa, pe stomacul gol, iar cea de-a doua cu jumătate de oră înainte de masa de prânz. Tratamentul durează 30 de zile.

Ce mai poţi trata cu anghinare


• Anghinarea reduce nivelul colesterolului „rău“. În acest scop, este indicat maceratul, pe care îl prepari dintr-o lingură de plantă la 250 ml de apă. Laşi vasul acoperit 6-8 ore la temperatura camerei, strecori şi bei câte 2-3 căni pe zi, pe stomacul gol, cu 30 de minute înainte de mese. Urmează tratamentul 40 de zile.

• Planta este ajutor în caz de reflux gastro-esofagian – ia câte 300 mg de extract de pulbere de anghinare (îl poţi procura din magazinele anturiste) înainte de a mânca, timp de 14 zile.

• Contra senzaţiei de vomă pui jumătate de linguriţă de pulbere de anghinare în 100 ml de apă sau de limonadă.

SFAT: Remediile pe bază de anghinare ajută la eliminarea acidului uric, de aceea sunt recomandate pentru tratarea gutei.

INFO: În cazul persoanelor care suferă de sindromul colonului iritabil, leacurile cu anghinare pot favoriza apariţia flatulenţei.


Dr. Cristina Pavel
specialist în medicină de familie, apifitoterapie şi acupunctură, Centrul de Viaţă şi Sănătate Armonia, Bucureşti


Preparatele cu anghinare sunt, în general, pulberi sau extracte, în amestec cu alte plante cu proprietăţi asemănătoare. Forma de tinctură se foloseşte, de obicei, după mesele copioase.

În cazul remediilor cu anghinare este bine să fim atenţi să nu le administrăm în doză mai mare decât e necesar, pentru că excesul poate produce colici biliare. Nu se vor administra dacă există calculi biliari, deoarece aceştia riscă să rămână blocaţi în căile biliare.

Femeile care alăptează trebuie să evite acest tip de produse, pentru că ele pot modifica gustul laptelui. În cazul problemelor hepato-biliare, tratamentul se face cel puţin o lună, cu respectarea dozelor indicate. Cura se poate însă prelungi şi până la 3-7 luni, în funcţie de evoluţie.