Dresul vocii, clipitul prea des sau rosul unghiilor sunt câteva dintre cele mai frecvente ticuri. Astfel de gesturi sunt deranjate atât pentru persoana în cauză, cât şi pentru cei din jur, motiv suficient să vrem să scăpăm de ele.

Prezente mai ales la copii, ticurile îi afectează şi pe adulţi. Stresul pare să fie principalul vinovat pentru apariţia unor gesturi precum ridicatul involuntar din sprâncene, clipitul des al ochilor, învârtitul şuviţelor de păr pe deget sau atinsul urechii, fără motiv.

Fiecare tic în parte este însoţit de un oarecare disconfort, care ne pune în dificultate, mai ales dacă suntem la serviciu sau când interacţionăm cu alte persoane. Ticurile diferă şi sunt diagnosticate în funcţie de durata de desfăşurare, de severitate sau de vârsta la care au apărut.

Există ticuri motorii, vocale sau complexe (motorii şi vocale). În categoria ticurilor motorii simple intră clipitul des, trosnitul degetelor sau al gâtului şi scoterea limbii.

Pot da complicaţii pentru sănătate

Ticurile nervoase ar putea fi declanşate şi de predispoziţia genetică sau pot avea legătură cu unele dezechilibre de la nivelul creierului. Ticurile pot influenţa apariţia unor complicaţii pentru sănătate, cum sunt: creşterea tensiunii arteriale, oboseala şi declanşarea unor traumatisme craniene. Uneori, ele pot influenţa apariţia tulburării Tourette, care reprezintă cea mai severă formă de manifestarea a ticurilor.



Cum scăpăm de ele?

RELAXARE. Pentru a „lupta“ cu ticurile, este bine să ne relaxăm cât mai mult şi să încercăm să depăşim perioadele tensionante. Stresul poate determina declanşarea anumitor gesturi, are capacitatea de a mări frecvenţa ticurilor vechi şi creează mediul potrivit pentru dezvoltarea unor ticuri noi.

Atunci când te afli într-o perioadă mai tensionantă, încearcă exerciţiile de respiraţie profundă. Stai întins pe pat, pe spate, inspiră aerul profund, umple-ţi plămânii cât mai mult, apoi expiră lent. Exerciţiile fizice şi meditaţia sunt alte „arme“ prin care putem lupta cu ticurile.

MEDICAMENTE. Mai ales atunci când ticurile au o gravitate mai mare, când produc traume emoţionale şi când îngreunează relaţiile cu ceilalţi, medicul psihiatru poate recomanda administrarea unor tratamente medicamentoase.

PSIHOTERAPIE. Prin psihoterapie comportamentală şi cognitiv-comportamentală, persoana cu ticuri poate beneficia de consiliere şi de tehnici pentru a depăşi episoadele de ticuri. Această terapie ajută la gestionarea ticurilor, dar şi la reducerea frecvenţei acestora. Atunci când ticurile apar pe fondul anxietăţii sau a altor tulburări psihologice (tendinţe obsesiv-copulsive), este nevoie, în primul rând, de tratarea acestora.

„Pentru unele persoane, simpla conştientizare a ticului poate duce la dispariţia lui, prin conştientizarea şi controlul comportamentului“, spune psihologul Lena Rusti.

Lena Rusti,
psiholog psihoterapeut
Clinica Mentarex, Bucureşti

Ticurile consumă energie


Cauza ticurilor este neuropsihologică şi dispariţia lor poate însemna un tratament simplu sau complex. Profunzimea cu care ticul este instalat se observă în flexibilitatea persoanei de a renunţa la el. În tulburarea de tic însă, lucrurile nu mai sunt atât de simple.

Un tic cum este clipitul din ochi este nefolositor, este aducător de şi mai multă anxietate şi este consumator de energie. Vulnerabilitatea organică prezentă în cazul tulburării de tic face necesar un tratament medicamentos, recomandat de psihiatru, alături de un program psihoterapeutic.

INFO: Unele ticuri pot fi influenţate de infecţiile streptococice, care pot dezvolta gesturi obsesiv-compulsive.