Cercetările din domeniul educaţiei nu beneficiază întotdeauna de respectul pe care îl merită, dar haideţi să fim sinceri: sunt deja suficient de multe, încât să ne ajute să ne decidem ce să facem (sau nu mai facem) în privinţa mai multor subiecte delicate.

De asemenea, există multe săli de clasă şi şcoli remarcabile în care aceste cercetări sunt puse în practică. Ceea ce lipseşte este o doză suficientă de curaj pentru ca acele exemple ca să fie urmate la scară largă.

Alfie Kohn revine în primăvara lui 2016 la Bucureşti, pentru două conferinţe! Mai multe detalii despre evenimentul de pe 21 mai se pot găsi aici.

Mă doare să spun acest lucru, dar profesioniştii din domeniul nostru de multe ori par să fie mulţumiţi să lucreze sub constrângerile impuse de politicile tradiţionale şi de ipotezele asumate – chiar şi atunci când acestea sunt fără sens. Pe de altă parte, prea mulţi profesori par să-şi fi pierdut capacitatea de a fi ofensaţi de lucruri scandaloase. Aflaţi în mod nesăbuit şi destructiv la cârma instituţiilor, reacţia lor apare numai când cer îndrumări cu privire la modul în care să le pună în aplicare. Ei nu reuşesc să întrebe “Să fie aceste lucruri într-adevăr în interesul superior al elevilor noştri?” sau să se opună atunci când răspunsul la această întrebare este nu.

Leul cel fricos din Vrăjitorul din Oz a fost în măsură să admită că îi lipsea curajul. Oamenii fricoşi probabil că vor schimba subiectul. Propuneţi ceva semnificativ diferit şi veţi auzi “Dar noi mereu am…”, “Dar părinţii nu vor fi niciodată …”, “Dar nu putem fi singura şcoală din zonă care să …”

Citeşte mai multe pe totuldespremame.ro