Se numeşte Alex Matskevich. S-a născut în Moscova, în urmă cu 60 de ani, trăieşte în New York şi va lua startul din Piaţa Constituţiei în 9 octombrie la Maratonul Bucureşti Raiffeisen Bank, alături de alţi peste 14.000 de alergători din peste 60 de ţări. I-a rugat pe organizatorii de la Bucharest RUNNING CLUB să-i rezerve numărul de concurs 96 pentru a marca astfel cel de-al 96-lea maraton la care participă.

Când avea 13 ani, făcea parte din orchestra de la Palatul Kremlin, unde a avut ocazia să cânte pentru reprezentanţii a nouă guverne. În sală s-a aflat şi Nicolae Ceauşescu.

Chiar dacă ducea o viaţă interesantă, n-a dorit să trăiască într-un sistem dictatorial şi, în anul 1978, la vârsta de 23 de ani a reuşit să plece din URSS împreună cu mama sa de 54 de ani si cu bunica de 85. Au ajuns în New York fără să cunoască limba engleză, fără să aibă o profesie care să se caute şi cu doar 150 de dolari în buzunare. „A fost greu, dar am supravieţuit“, mărturiseşte Alex. Dintr-o întâmplare a devenit programator şi, tot atunci a început ceea ce, cu umor, numeşte„obsesia“ - călătoriile exotice – până în prezent vizitând 128 de ţări.

În urmă cu 12 ani, în timpul excursiei în Cambodgia stătea în vârful unui templu sacru, în apropierea legendarului Angkor Wat şi încerca să deschidă o sticlă de apă. După cele 40 de ore de zbor şi 4 escale, mâinile îi tremurau. O fată japoneză care se afla în apropiere l-a ajutat să desfacă dopul şi i-a înapoiat sticla. „Numele ei este Hana, a devenit soţia mea şi sper că vom alerga împreună la Bucureşti“, spune Alex.

„În primii 41 de ani ai vieţii mele, am fost complet ne-sportiv“, „nu, de fapt, am fost anti-sportiv“ spune Alex. zâmbind. „În noiembrie 1996, stăteam în Central Park din New York privind „superoamenii" care terminau New York City Marathon. Credeam atunci şi încă mai cred, după 95 de martoane, că parcurgerea a 42 de kilometrii în alergare depăşeşte capacitatea umană. Stăteam acolo uimit, încurajând alergătorii, când, deodată, a trecut pe lângă mine un bărbat de vârstă mijlocie, îmbrăcat într-un tricou pe care scria TRANSPLAT DE INIMĂ. Ceva s-a produs atunci în mintea mea şi am ştiut că trebuie să alerg un maraton. Doar unul. În noiembrie 1997 am terminat Maratonul din New York şi de atunci nu m-am mai putut opri.

Oamenii mă întreabă adeseea despre cele mai reuşite maratoane. Mi-au plăcut multe, dar de obicei mă gândesc la ultimele. În ultimii doi ani am alergat la Tel Aviv, Luxemburg, Moscova, Okinawa. Au fost momente amuzante, momente emoţionante, momente triste, tot felul de momente. Ca experienţă personală, cel mai greu mi-a fost în 2015 când am alergat cu torsunie musculară. Totuşi, nu m-am oprit!

Am fost în 128 de ţări, iar prima dintre ele a fost… România. În 1973, când mama mea şi cu mine am reuşit să obţinem viza pentru a ieşi din Uniunea Sovietică pentru câteva săptămâni în Bulgaria. Mama avea teamă de avioane, prin urmare am călătorit 40 de ore cu trenul. Am avut o oprire de 40 de minute la Bucureşti şi am reuşit să vedem câteva străzi din apropierea Gării. Îmi amintesc de un Bucureşti frumos şi verde. Vă imaginaţi cât de mult îmi doresc să revin în Bucureşti după acele 40 de minute de neuitat?

Planurile noastre includ, pe lângă vizitarea Bucureştiului, să călătorim în Transilvania pentru 3-4 zile, către Braşov, Sighişoara şi Sibiu. Apoi mergem către Chişinău şi Republica Transnistria.“