Îndrăgita actriţă din “Fructul oprit” şi “Sacrificiul” ne-a povestit despre viaţa ei particulară, dar şi despre cum a fost anul trecut pentru ea. Ana Contea (60 de ani) ne-a spus şi câteva secrete de frumuseţe şi cum îşi protejează sănătatea pentru a putea fi aptă pentru spectacolele în care joacă la teatru.

Cum a fost anul trecut pentru dumneavoastră?

Un an foarte frumos, în care mi-am reevaluat foarte multe lucruri, vizavi de mine, de ce muncă am făcut eu în această profesie şi ce forţă îmi trebuie să mai am ca să mai fac în continuare. Am avut întâlniri foarte frumoase, mă refer aici că am avut şansa şi bucuria să joc pe scena teatrului Naţional din Bucureşti unde sălile sunt pline şi rolurile sunt foarte diferite în spectacolele în care joc. Merg cu mare drag şi mare plăcere în fiecare seară în care am spectacol şi am şansa să mă întâlnesc cu regizori din noua generaţie. Îmi place să lucrez cu tineri fie în teatru fie în film. Iată că mi s-a împlinit visul, iar la televiziune m-am întâlnit şi am fost pe platourile de filmare mai tot anul în serialul “Sacrificiul” unde fac o echipă minunată cu Maia Morgestern şi Adriana Trandafir în serial fiind trei surori care se regăsesc.

Jucaţi şi cu Marian Râlea…

Da, el e soţul meu din poveste şi fostul meu coleg din facultate. Eu şi Marian Râlea am fost colegi de clasă şi ne-am întâlnit după foarte mulţi ani. Am jucat împreună cât s-a putut. Dar acum ne întâlnim zi de zi pentru filmările serialului “Sacrificiul” unde suntem soţ şi soţie.

Dar cu soţul din viaţa reală, actorul Paul Chiribuţă, aţi jucat?

Am jucat cu el în tinerete dar apoi ne-am mai întâlnit pe scenă întâmplător dar nu am avut un program teatral al cuplului.

În serialul “Sacrificiul” aveţi trei fete superbe. În viaţa reală sunteţi mamă?

Şi în viaţa reală reală există o fiică din prima căsătorie a soţului. Consider că pe aceşti tineri actori şi actriţe îi maternizez şi îi consider ca pe copiii mei.

Ce face o actriţă când e răcită sau nu se simte bine şi trebuie să vină la teatru?

Când sunt bolnavă intru într-o panică grozavă şi sunt în stare să apelez la orice remediu natural, orice ceai, infuzie, orice pastilă de paracetamol ca să poţi să-ţi revii şi să fii în formă. Dar să-ţi spun ceva. Se întâmplă ceva anume. Atunci când te apropii de teatru şi se apropie ora de intrat în scenă uiţi de toate. E o chestie pe care nu mi-am explicat-o niciodată. Nu te mai doare nimic. Îţi faci rolul. De obicei se spune că joci şi mai bine când eşti aşa pentru că panica, friica stârneşte adrenalina şi joci mai bine. Iar în momentul în care termini spectacolul se întâmplă să nu mai ai gripă şi au fost astfel de întâmplări cu colegi de ai mei care au fost bine. Adrenalina funcţionează ca o aspirină.

Care sunt secretele dumneavoastră de frumuseţe?

Am hotărât că totul e bine pentru mine. Am descoperit şi folosesc nişte creme româneşti, apidermilul. Şi beau doi litrii de apă pe zi. Încerc să mănanc sănătos, dar în ziua de azi nu se mai poate mânca sănătos. Să fie clar, cî n-ai de unde. Dar mănânc atent, mai beau câte un pahar de vin pentru că trebuie să fii vesel când te întâlneşti cu oamenii undeva. Nu pot să spun că fac sală sau un sport anume dar totul tine şi de ceea ce simţi înăuntru şi cred că viaţa trebuie văzută în partea ei cea mai pozitivă.

Anul acesta ce proiecte aveţi?

Aştept nişte răspunsuri, sunt nişte proiecte pe ţeavă în film şi teatru. Şi cum suntem la începutul anului, nu aş vrea să le divulg pentru că există superstitiţia actorului pe care o am şi eu. Nu zic până când nu e concret. Până nu mă duc la repetiţie sau filmare nu spun. Şi continui bineânţeles cu filmările pentru "Sacrificiul: Alegerea".

Când v-aţi dat seama că vreţi să deveniţi actriţă?

La 5 ani în Munţii Apuseni. Ascultam piesele de teatru de la radio şi voiam să fiu fiecare personaj feminin de acolo. M-a atras şi nu mi s-a părut greu. Existând acest vis înfiripat nu am făcut decât să urmez paşi.

Vreau să le spun celor care se uită la “Sacrificiul” şi celor care vin în sălile de teatru, care merg la filmele româneşti în care joc le spun sănătate, "la mulţi ani" şi le doresc să-şi împlinească toate visele şi să fie bucuroşi în fiecare clipă.

Ce vă place să gătiţi?

Îmi place să gătesc simplu, rapid. Pornesc invers acum decât înainte. Acum nu mă mai gândesc ce friptură fac ci la ce salată compun şi după aceea ce carne adaug lângă ea. Ca să fie în farfurie mai multă verdeaţă. Nu sunt vegana dar îmi place să mănânc şi friptură şi peşte. Mă gândesc invers. Nu la cât de mare e cantitatea ci la ce culori sunt în farfurie ca să mă atragă să mănânc cât mai puţină carne.