Copilăria n-ar mai avea aceeaşi aromă fără poveştile bunicilor şi fără ,,stropul“ de răsfăţ pe care numai ei ştiu să-l ofere. Însă în spatele scenei idilice din copilărie pot exista conflicte între părinţi şi bunici.

Bunicii sunt cei care îl ajută pe copil să se simtă iubit şi acceptat necondiţionat în primii ani de viaţă. Prin ,,ochii“ bunicilor, nepoţii află informaţii despre relaţiile dintre generaţii, dar şi despre contribuţia lor în familia mare.

Problemele apar însă atunci când bunicii ,,confundă“ dragostea cu răsfăţul, chiar dacă pe vremea când erau ei părinţi acest lucru ar fi fost inadmisibil.

,,Mulţi adulţi, chiar dacă au fost părinţi exigenţi cu copiii lor, ajung bunici foarte toleranţi, chiar prea toleranţi. Ca părinţi, ei şi-au stabilit limite tocmai pentru a încerca să ajute copilul să devină un adult responsabil. Ca bunici, ei percep că această responsabilitate nu mai e a lor, ci a părinţilor, aşa că ei luptă prin toate mijloacele doar pentru cât mai multă dragoste din partea nepotului“, ne explică psihologul Lena Rusti.

Bunicii au doar «meseria de bunici»

Indiferent de cât de mult îşi iubesc nepoţii, bunicii nu se pot substitui părinţilor. Cele două roluri, de părinte şi de bunic, trebuie să vină unul în completarea celuilalt, iar bunicii să urmeze „tiparul“ stabilit de părinţi.

Chiar dacă pe vremea lor copilul se creştea cu totul altfel. Vremurile au evoluat, studiile recente au demontat mituri din trecut. Alimentaţia celor mici s-a modi­ficat. Şi-n plus, părinţii au în minte o imagine a copilului pe care şi-l doresc.


Mai poţi citi:

- Cu bona sau cu bunica?

- Cum să-i determini pe bunici să ia pastilele corect

- Ştiu bunicii cum să ia medicamente?


Spre deosebire de părinţi, bunicii au mai mult timp liber pe care să îl dedice copiilor

Care poate nu coincide cu cea a bunicilor, care au avut şansa la timpul potrivit de a-şi creşte copiii într-un anumit mod.

,,Asumarea rolului de părinţi este o altă limită pe care o mai încalcă unii bunici. Ca părinţii să-şi asume rolul lor este important ca bunicii să nu încerce să le preia conducerea“, precizează Lena Rusti.

Conflicte între generaţii? Nu de faţă cu cel mic!

Există şi cazuri când bunicii şi părinţii nu au o relaţie bună. Copiii simt tensiunile şi interpretează aceste lucruri în avantajul lor.

,,Dacă regulile părinţilor şi bunicilor sunt armonizate, copilul nu poate avea decât de câştigat. În schimb, dacă există conflicte între adulţi, copilul este primul care are de suferit. El va încerca să se adapteze situaţiilor şi în cele din urmă poate alege să fie rebel sau să speculeze asta pentru a obţine ceea ce vrea. În unele situaţii, copiii se retrag în lumea lor şi îşi pierd încrederea în ei“, spune psihologul.

Ce e de făcut în astfel de cazuri? Şi părinţii, dar şi bunicii pot lăsa de la ei, pentru binele copilului.

Specialistul Click! Sănătate vă sfătuieşte

Lena Rusti, psiholog psihoterapeut Mentarex Consult, Bucureşti

Bunicii, modelul copilăriei

Un copil are nevoie de modele sănătoase pentru a avea cât mai multe şanse de a-şi crea reguli stabile şi valabile despre lume şi cum să-şi găsească locul în lume.

Bunicii pot deveni un reper important pentru copii şi o şansă în plus de a se simţi în siguranţă, de a învăţa să ofere celorlalţi şi să contribuie în familia lărgită.

Cu ajutorul bunicilor, copiii pot afla păreri, pot trage propriile concluzii, pot primi sprijin în mod diferit şi, astfel, pot avea ocazia de a deveni mai flexibili în raport cu mediul.

INFO: Bunicii au un efect benefic asupra personalităţii şi inteligenţei nepoţilor, potrivit unui studiu realizat în 2011.