Psiho / Dezvoltare personala »

Povestea unei învingătoare

Autor: Sorina Severin | 12 February, 11:05 | 0 comentarii

Poate fi mama ta, poate fi un verișor sau, pur și simplu, o bună prietenă. Psoriazisul nu iartă pe nimeni, indiferent de sex sau de vârstă, iar fiecare caz este o poveste de viață din care nu avem decât de învățat.


Când am întâlnit-o pentru prima dată pe Andreea, de 23 de ani din București,  am văzut o fată frumoasă, cu niște ochi pătrunzători și cu un zâmbet care-i lumina întregul chip. Nu aș fi ghicit niciodată că ea este unul dintre cei aproximativ 400 de mii de bolnavi de psoriazis din România. Și totuși, de 16 ani, Andreea trebuie să țină zi de zi piept unei maladii incurabile.

O luptătoare încă de mică

Copilăria este poate cea mai fericită perioadă din viața unei persoane, însă pentru Andreea a fost intervalul în care s-au manifestat primele simptome.

„ Aveam 7 ani când pe suprafața scalpului mi-au apărut niște pete roșiatice, ce-mi provocau mâncărimi, și care, după un timp, s-au descojit. Părinții mei au crezut că este vorba de o simplă mătreață. De-bia după ce petele și crustele s-au extins în zona coatelor, am mers să cerem sfatul unui doctor.

„Prima vizită a fost la medicul de familie, iar de acolo am fost trimisă la spitalul Colentina”. A urmat un lung șir de investigații și analize, inclusiv internări în spital, pentru ca, în final, diagnosticul pus să fie unul crunt: psoriazis. Era prea mică pentru a-și da seama de gravitatea bolii, dar a înțeles repede că ceva s-a schimbat și că prietenii nu o mai priveau în același fel.

„Cel mai greu mi-a fost la școală! Copiii mă întrebau ce am și dacă se ia, iar încet, încet au început să mă evite. Chiar dacă urmam un tratament, simptomele erau vizibile. De-bia așteptam iarna, pentru că atunci purtam haine lungi și nu se mai vedeau petele ” se destăinuie cititoarea noastră.

A învățat să ignore privirile curioase

Pe măsură ce a trecut timpul, Andreea a început să accepte boala, dar și ideea că nu va scăpa niciodată de această afecțiune. Chiar dacă se numără printre persoanele mai „norocoase”, la care psoriazisul se manifestă doar la nivelul coatelor și  genunchilor, asta nu înseamnă că nu a trecut prin momente dificile, în care a crezut că a ajuns la capătul puterilor.

„Nu voi uita niciodată momentul în care am mers într-o excursie alături de niște fete pe care le consideram prietenele mele. Totul a fost minunat până în momentul în care ne-am pregătit pentru culcare. Atunci când mi-au văzut petele de pe piele, și au început întrebările. Am simțit că au devenit mai reticente și că preferau să păstreze distanța”.

Cea care i-a oferit sprijinul necondiționat, indiferent de situație, a fost familia ei. „Am niște părinți minunați, care au fost mereu alături de mine.” A învățat să ignore privirile curioase ale celor din jur, dar este mereu dispusă să vorbească despre afecțiunea sa și să răspundă la întrebări. Își dă seama că reticența celor din jur provine și din lipsa de informare.

„Dacă nu ai pe cineva în familie, dacă nu intri în contact cu cineva bolnav, îți este greu să înțelegi ce este psoriazisul și să știi că nu este contagios.” Deși nu i-a fost ușor să lupte cu simptomele bolii, nu s-a dat nicio clipă bătută. „Am fost la o mulțime de doctori și am încercat diferite tratamente, însă toate funcționau pentru o scurtă perioadă. Am ajuns chiar și la o clinică particulară care promitea un tratament-minune, ce stopa pentru o perioadă evoluția bolii, iar tu puteai duce o viață normală. Însă au fost doar vorbe în vânt! Chiar dacă simptomele dispăreau pentru câteva luni, atunci când reveneau erau foarte severe. Mi-am dat seama că nu voi ajunge la niciun rezultat astfel și că singura soluție este să fii perseverentă și să ai răbdare până când găsești tratamentul potrivit pentru organismul tău. ”

O rază de speranță

Este greu să porți singură povara unei boli, dar destinul i-a surâs Andreei când a găsit pe o rețea de socializare o trimitere către Asociația Pacienților cu Afecțiuni Autoimune

. „Pentru prima dată, după mulți ani, am simțit că am la cine să apelez, că este cineva care să mă înțeleagă fară să pună întrebări. Am întâlnit-o pe Rozi, președințele asociației, o persoană minunată, care știa ce înseamnă să ai psoriazis și să te simți respins de societate. ” Aici, Andreea s-a simțit acceptată și și-a făcut o mulțime de prietene. A căpătat mai multă încredere în ea  și chiar și-a făcut curaj să devină model pentru câteva ore și să participe la o prezentare de modă organizată cu ocazia Zilei Mondiale a Psoriazisului, în data de 29 octombrie.

„Faptul că sufăr de această boală mi-a modelat personalitatea. Sunt o fire puternică, gata să-și înfrunte destinul, oricât de potrivnic ar fi el”, afirmă încrezătoarea Andreea.

Psoriazisul nu este contagios

Psoriazisul este o afecțiune autoimună, care se manifestă prin apariția pe piele a unor pete roșiatice, bine delimitate, acoperite cu scuame de nuanță albă. Zonele cele mai afectate sunt palmele, coatele, genunchii și scalpul.

Nu este contagios, iar dacă este urmat tratamentul, simptomele bolii pot fi ținute sub control. Nu se cunosc cauzele care duc la apariția acestei afecțiuni autoimune, dar s-a observat că în ultimii ani, numărul celor diagnosticați cu psoriazis este în continuă creștere.

Loading...
Comenteaza Tipareste Trimite pe: Yahoo! Messenger
Adauga un comentariu »