Familia ta / Adolescenti »

Cum se schimbă creierul fetelor la ieșirea din copilărie

Autor: Cristina Mitrea | 04 December, 11:15 | 0 comentarii

Fiica ta care nu mai e tocmai un copil are zile în care îți vorbește civilizat și zile în care se răstește la tine? Are momente în care zâmbește și îți povestește ce a făcut la școală și zile în care stă îmbufnată și izbucnește în plâns dacă îi faci cea mai mică observație? Specialiștii spun că nu e nimic anormal, având în vedere schimbările prin care trece în drumul ei spre maturitate.


Articole similare:

Creierul se schimbă toată viața, însă are anumite momente în care face salturi uriașe. La ieșirea din copilărie, creierul tinerei capătă o putere de procesare mult mai mare, începe să aibă aptitudini de rezolvare a dilemelor, însă, peste toate acestea, stă puterea emoțiilor. Partea creierului responsabilă cu emoțiile și cu formarea amintirilor se schimbă enorm la pubertate.

Având în vedere că fiica ta trece, în același timp, și prin schimbări hormonale uriașe, noua stare va fi confuză pentru ea: are momente de furie, agresiune față de ea sau față de voi, ca părinți, începe să simtă atracție fizică pentru diverse persoane. Tot acum, tinerele se confruntă și cu primele senzații de anxietate socială, întrebându-se ce părere au alte persoane despre ele și trecând prin momente dificile dacă au impresia că nu se ridică la standardele societății.

Felicity Brooks, învățătoare și autoare de cărți pentru tineri, subliniază că: „Partea din creier responsabilă cu emoțiile se dezvoltă înaintea celei responsabile pentru chestiuni precum planificarea, luarea deciziilor și înțelegerea emoțiilor celorlalți. Nu este, deci, surprinzător faptul că adolescenții au sentimente puternice, dar uneori le este greu să se gândească la consecințe sau să înțeleagă efectul pe care îl au acțiunile lor asupra celorlalți.” (volumul „Cum cresc fetele?”, Curtea Veche Publishing)

Ce poți face, ca părinte? Să îți asculți fiica, să ai răbdare cu toanele ei și să încerci, pe cât posibil, o abordare asertivă. Nu o ataca, străduiește-te să ai o comunicare calmă și eficientă cu ea, ferindu-te să îi vorbești cu superioritate. Fii empatic și dă-i exemple oneste din propria tinerețe, povestește-i cum te simțeai în relația cu părinții tăi și cum ai depășit anumite momente delicate. E important să vadă în tine o persoană care o înțelege, nu una care o judecă și îi interzice anumite acțiuni fără explicații.

Loading...
Comenteaza Tipareste Trimite pe: Yahoo! Messenger
Adauga un comentariu »