Micuţul tău sforăie... ca un om mare? Ce se ascunde în spatele acestui simptom şi când este cazul să te îngrijorezi, îţi răspundem mai jos.

De ce sforăie cel mic?

Este posibil ca sforăitul să apară dacă micuţul tău ­este răcit sau are sinuzită, dispărând după tratarea acestor probleme.

Atunci când copilul sforăie mai multe de trei nopţi la rând fără să aibă însă vreo infecţie respiratorie, vizita la medicul ORL nu trebuie amânată.

Poate fi vorba despre amigdalele crescute sau despre vegetaţiile adenoi­de (polipii) inflamate, care îi îngreunează respiraţia.

Copilul poate sforăi şi din ­cauza sindromului de apnee în somn, care duce la întreruperea respiraţiei pentru câteva secunde.

Şi malformaţiile cranio-faciale, fumul de ţigară şi alergenii din casă sau din exterior (praf, păr de animale, polen) îl pot face pe copil să sforăie.

Cum îl poate afecta?

Un somn de calitate este foarte important pentru copil, ajutându-l să se dezvolte armonios din punct de vedere fizic şi psihic.

Creierul unui copil care sforăie poate fi mai puţin oxigenat (dacă i se opreşte respiraţia în somn).

În plus, micuţul se poate trezi de mai multe ori pe parcursul nopţii, prin urmare, va fi mai obosit.

Dificultăţile de concentrare, hiperactivitatea, agresivitatea, deficitul de creştere şi episoadele de ­pipi în pat sunt alte consecinţe ale sforăitului.

Poate fi tratat cu medicamente?

Desigur că nu vrei să ajungi la „cuţit” cu cel mic, ­însă dacă amigdalele mărite sau vegetaţiile adenoi­de sunt cele care îi tulbură somnul, medicul poate recomanda îndepărtarea lor chirurgicală.

Picăturile nazale şi antiinflamatoarele sunt o soluţie de tratament în cazul în care sforăitul este cauzat de infecţiile respiratorii.

Antihistaminicele pot fi recomandate în caz de alergii, iar antibioticele pot fi luate dacă apare o infecţie bacteriană.

De asemenea, în cazul în care malformaţiile locale sunt cele care cauzează sforăit, acestea pot fi corectate chirurgical.

Este nevoie de operaţie dacă are polipi?

Amigdalele şi vegetaţiile adenoide joacă un rol important în imunitate, fiind un scut pentru praf, bacterii şi virusuri.

Aceste formaţiuni nu pot fi îndepărtate decât chirurgical sau prin tehnici moderne (radiofrecvenţă), însă înainte de a recurge la una dintre aceste intervenţii, medicul ia în considerare mai mulţi factori.

Într-o primă fază, se va încerca tratamentul cu picături nazale şi cu antiinflamatoare.

Operaţia se impune dacă vegetaţiile adenoide sunt atât de mari încât blochează trecerea aerului prin nări, dacă episoadele de amigdalită se ­repetă de mai mult de patru ori pe an.

Se recurge la operaţie şi atunci când amigdalita şi polipii favorizează afecţiuni precum otita, sinuzita sau bronşita.

Ce presupune operaţia?

Amigdalele sau polipii pot fi îndepărtaţi prin metoda chirurgicală clasică sau prin operaţii mai uşoare, precum coblaţia.

În acest ultim caz, intervenţia durează 20 de minute, se face sub anestezie generală şi presupune „topirea” formaţiunilor care trebuie îndepărtate.

Printre avantajele acestei proceduri se numără recuperarea mai rapidă (­două zile) şi absenţa hemoragiei.

Intervenţia se ­poate ­face şi la stat, cum ar fi la spitalul „Grigore Alexandrescu” din Capitală.

Doctor Click! Sănătate vă sfătuieşte

Dr. Corina Mella, medic primar ORL, Regina Maria, Bucureşti

Tratamentul, după consult ORL

În general, copiii sforăie din cauza obstrucţiei nazale.

Acest simptom poate apărea în afecţiuni acute (viroze respiratorii) sau în afecţiuni cronice, anume hipertrofia vegetaţiilor adenoi­de şi/sau a amigdalelor palatine.

În cazul adenoiditei sau a adenoamigdalitei cronice hipertrofice, tratamentul indicat este cel chirurgical, respectiv adenoidectomia şi eventual amigdalectomia.

Decizia se ia în urma unui consult ORL.