În fiecare zi, 140 de români mor de cancer, această boală având în România cea mai mare rată a mortalităţii dintre toate ţările U.E. Acest lucru se întâmplă pentru că afecţiunea este depistată tardiv, din cauza lipsei programelor de screening şi a informării.

În speranţa că lucrurile se vor schimba în bine, pe 4 februarie, cu ocazia Zilei Mondiale de luptă împotriva cancerului, Federaţia Asociaţiilor Bolnavilor de Cancer din România a tras încă un semnal de alarmă pentru ca autorităţile să rezolve nenumăratele probleme din sfera oncologiei, în cadrul unui eveniment organizat la Institutul Oncologic „Prof. Dr. Alexandru Trestioreanu” din Bucureşti.

E nevoie de un plan naţional de oncologie

„Pentru că în oncologie nu avem nimic clar reglementat, nici măcar un program de chimioterapie, este necesar un plan naţional de oncologie care să cuprindă real tot ceea ce trebuie să se întâmple de la prevenţie până la îngrijirea paliativă. Elementele de bază pe care orice plan pentru cancer ar trebui să le aibă sunt: existenţa programelor de screening, accesul la investigaţii, terapii inovatoare şi testări genetice care ar conduce la tratamente personalizate, accesul la studii clinice care lipsesc în România şi dezvoltarea paliaţiei, atât de necesară pacienţilor. De asemenea, se impune imperativ Registrul Naţional de Oncologie ca parte componentă a planului naţional de oncologie”, a declarat Cezar Irimia, preşedintele Federaţiei Asociaţiilor Bolnavilor de Cancer din România.

Conf. Dr. Diana Păun, consilier prezidenţial, a precizat că există deja un plan naţional multianual integrat de control al cancerului, însă, pentru că în România multe lucruri se încep, dar nu se concretizează, nu s-a mai implementat. Lansat în 2016 de către ministrul sănătăţii de atunci, dr. Cadariu, planul a avut drept scop scăderea mortalităţii şi incidenţei cancerului în România, dar şi creşterea accesului la tratament al pacienţilor cu cancer şi îmbunătăţirea calităţii vieţii celor deja diagnosticaţi. „Planul cuprinde o serie de măsuri bine construite, de la prevenţie, care include atât informarea populaţiei privind factorii de risc cancerigeni - tutun, alcool, obezitate, sedentarism, toxicele din atmosferă - cât şi promovarea programelor de screening, în special pentru cancerul de col uterin şi cancerul de colon, măsuri privind accesul la terapii inovatoare ale pacienţilor cu cancer şi la îmbunătăţirea calităţii vieţii pacienţilor aflaţi în stare terminală. Din nefericire, acest plan nu este funcţional, nu este implementat. Există măsuri, luate pe parcursul timpului, vizând anumite nişe, dar nu există un ansamblu de măsuri la nivel naţional, care să poată să fie aplicate”, a adăugat Conf. Dr. Păun.

Medicii fac tot ce pot pentru pacienţii cu cancer

Prof. Dr. Dana Stănculeanu, preşedinte al Societăţii Naţional de Oncologie Medicală, a subliniat rolul oncologului medical în ceea ce înseamnă prevenţia terţiară, adică tratamentul bolii oncologice, şi nevoia de implicare susbstanţială a factorilor de decizie politici. „De unde eram codaşii Europei la rambursarea tratamentelor, avem acum tratamente novative, terapii ultramoderne, care sunt rambursate. Sigur că în procesul de tratament apar lipsuri, există o greutate care ţine de decidenţii politic din ministere. Un alt lucru de subliniat în lupta împotriva bolii este apelul de a ajuta populaţia să înţeleagă că participarea la studii clinice este importantă şi trebuie să o privim ca pe un acces extins al pacienţilor la terapiile noi. De multe ori, oncologul este cel care conduce echipa multidisciplinară care tratează pacientul oncologic şi sperăm ca, alături de pacienţii noştri, să fim priviţi aşa cum merităm. Suntem întotrdeauna prezenţi pentru pacienţii noştri, uneori în afara orelor de program, practic meseria noastră ne ocupă toată ziua”, a spus Prof. Dr. Stănculeanu.

Dr. Lidia Kajanto, managerul Institutului Oncologic „Prof. Dr. Alexandru Trestioreanu” din Bucureşti, şi-a exprimat speranţa ca mass-media să promoveze şi spitalele publice şi mai ales institutele, unde au loc de multe ori adevărate miracole medicale, iar medicii de familie ar trebui să trimită de la început pacienţii în centre unde există specialişti oncologi. „Din păcate, Institutul Oncologic, în loc să facă partea de prevenţie şi de tratament curativ al pacienţilor, a ajuns să aibă pacienţi care sunt în afara resurselor terapeutice. La noi vin cazurile cele mai complexe, pe ultima sută, în stadiul 4. Terapia intensivă este plină cu asemenea pacienţi, din cauza faptului că majoritatea nu au încredere în sistemul românesc şi ajung la noi prea târziu. Vreau să vă spun că sunt foarte buni medicii români din zona publică, aici se lucrează în echipă şi facem şi lucruri benevole. Colegii mei, medici oncologi mai tineri, se ocupă de partea de nutriţie a pacienţilor cu cancer colono-rectal, acum încercăm să facem ceva şi pentru pacientele cu cancer de sân, deci e vorba de educaţie post-intervenţie chirurgicală făcută de specialişti”, a afirmat Dr. Kajanto.

Orientarea către prevenţie şi depistare este esenţială

Între 30 şi 50% dintre cazurile de cancer pot fi prevenite, conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Mortalitatea la nivel de ţară este dată chiar de acele cancere care pot fi prevenite: cancerul pulmonar, de col uterin, de sân, de prostată şi de colon. Renunţarea la fumat, reducerea consumului de alcool, adoptarea unei alimentaţii care să aibă la bază legumele, fructele şi seminţele, evitarea cărnurilor grase şi procesate, a produselor de fast food şi a pâinii albe, un program regulat de activitate fizică şi vizitele anuale la medicul de familie sunt măsuri care pot contribui la reducerea riscului de apariţie a diferitelor tipuri de cancer.

Este foarte importantă, de asemenea, implementarea corectă a unor programe de screening, alături de informarea populaţiei de către medicii de familie şi mass-media. În ceea ce priveşte cancerul de col uterin, de exemplu, există o metodă foarte simplă de depistare şi anume testul Babeş-Papanicolau. Colonoscopia este o procedură prin care se poate depista cancerul de colon, iar radiografia pulmonară, efectuată o dată pe an, este o modalitate eficientă de screening pentru cancerul pulmonar. În ceea ce priveşte cancerul de prostată, screeningul include tuşeul rectal realizat de medicul urolog şi testul PSA, pentru determinarea antigenului specific prostatic. Pentru cancerul de sân, o metodă simplă de screening este ecografia, pentru femeile până în 45 de ani, şi mamografia pentru cele care au depăşit această vârstă.