În România, numărul persoanelor care suferă de diabet creşte tot mai mult de la un an la altul. Conform unui studiu preliminar efectuat în luna mai 2013 de către Societatea Română de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice, numărul diabeticilor din ţară a crescut cu 30% în ultimii doi ani, iar majoritatea celor care suferă de această afecţiune au peste 45 de ani.

Diabetul zaharat poate fi considerat o problemă majoră de sănătate publică în România, în condiţiile în care Federaţia Internaţională de Diabet estimează că aproximativ 1,5 milioane de romani suferă de această boală, iar circa 115 000 dintre ei urmează deja insulinoterapia.

Conform unor date furnizate de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii, în România anului 2011 o persoană din patru era obeză, iar una din două avea probleme cu greutatea. În prezent, endocrinologii sunt de părere că rata obezităţii în România este de circa 30%, ceea ce plasează ţara între primele zece europene în acest top. Astfel, specialiştii anticipează o dublare a numărului de cazuri de diabet în următorii 20 de ani din cauza stilului de viaţă sedentar şi a excesului alimentar.

Diabetul este o boală care cere atât o monitorizare atentă, cât şi implicarea pacientului în tratarea ei. Acesta trebuie să îşi măsoare zilnic glicemia, să îşi administreze injecţiile cu insulină şi să aibă grijă ca regimul său alimentar să fie unul ordonat şi echilibrat.

Diabetul este o boală cronică ce se caracterizează prin hiperglicemie, adică creşterea valorii glicemiei (glucozei din sânge) peste valoarea normală de 126 mg/dl. Acest parametru este menţinut în limite normale prin intermediul unei secreţii a hormonului pancreatic numit insulina. Valorile glicemiei între 100 şi 125 mg/dl definesc prediabetul, o etapă premergătoare apariţiei diabetului zaharat.

Atunci când se observă o scădere a cantităţii de insulină sau o afectare a capacităţii acesteia de a acţiona corespunzător în organele periferice (muşchi, ficat, ţesut adipos), apare creşterea valorii glicemiei şi diabetul zaharat de tip 1 sau tip 2.

Cauzele apariţiei diabetului

Riscul de apariţie a diabetului creşte atunci când unul dintre părinţi a fost diagnosticat cu această boală, mai ales dacă moştenirea genetică este asociată la rândul ei cu obiceiuri nesănătoase de viaţă, cu sedentarismul sau obezitatea.

Pe lângă predispoziţia genetică, stresul, excesul de produse zaharoase şi de grăsimi sau o serie de virusuri, precum cele care provoacă “bolile copilăriei” (oreion, rubeola, rujeola etc.), pot duce la distrugerea celulelor care produc insulina. De asemenea, înaintarea în vârstă, consumul de alcool, fumatul şi hipertensiunea cresc predispoziţia individului spre diabet.