Sanatatea ta / Specialistii Click!Sanatate »

Dr. Victor Costache: „Transplantul cardiac ar trebui să se realizeze în cel puțin 3-4 centre“

Autor: Sorina Severin | 03 June, 09:40 | 0 comentarii

Într-o perioadă în care o parte din absolvenții facultăților de medicină și medicii specialiști aleg să profeseze în străinătate, dr. Victor Costache, medic primar chirurgie cardiovasculară și toracică, s-a întors în țară pentru a vindeca inimile românilor. El ne-a vorbit despre motivele care au dus la această decizie, care sunt greutățile pe care le-a întâmpinat aici și care sunt noutățile în domeniul cardio-chirurgiei.


Ce v-a determinat să vă întoarceți în țară?

Este o întrebare foarte bună, pe care mi-o pune toată lumea cu care mă întâlnesc și mai sunt și acum colegi care mă întreabă „Tu ești sigur că vrei să vii în România?“. În februarie 2013, chiar după ce am ieșit dintr-o operație, am primit un telefon de la o prietenă foarte bună, doctorița Clara Alexandrescu, șefa secției de cardiologie de la Monaco, care mi-a spus că un prieten de-al ei și-a construit un spital în Sibiu cu o secție de chirurgie cardiovasculară și, fiind în trecere prin Franța, și-ar dori să se întâlnească cu mine.

Domnul doctor m-a vizitat, avea o împuternicire din partea universității din Sibiu, așa că mi-a prezentat proiectul care dispunea de un spital ultramodern, foarte bine dotat, într-o zonă din România în care nu exista această specialitate. În plus, era afiliat la Universitatea de Medicină din Sibiu. Mi-am dat seama că este o provocare să inaugurez un centru nou de chirurgie cardiovasculară în țara mea, într-o zonă în care era mare nevoie de tot ceea ce înseamnă chirurgie cardiovasculară.

Cu ce greutăți v-ați confruntat la întoarcerea în țară?

Paradoxal și ridicol, prima dificultate a fost recunoașterea diplomelor, în condițiile în care eram medic primar cu grad de șef de lucrări la universitate, membru al Colegiului Francez de Chirurgie Cardiovasculară, fiind român și cu Facultatea de Medicină absolvită  în România.

Mi-a fost greu să mi se recunoască diplomele de competențe din Franța, a fost un proces lung, anevoios și consumator de timp, care a durat aproximativ 6 luni. Un alt lucru care a fost greu de implementat a fost decontarea de Casa Națională de Asigurări de Sănătate a serviciilor medicilor cardiologi, a medicilor cardiologi intervenționiști, anesteziști, reanimatori și alți chirurgi. Procesul a durat aproape patru ani, timp în care am făcut zeci de drumuri la autoritățile centrale din București.

A fost un maraton birocratic care s-a sfârșit cu bine la finalul anului trecut. În Franța lucrurile nu stau așa. Chiar dacă sistemul lor medical este performant și nu au nevoie neapărat de noi centre, acolo dacă salvezi viața unui om, acest lucru este recunoscut  și imediat aceste intervenții se decontează, cum este și firesc. Paradoxal, în România, deși avem nevoie de centre, de chirurgi, de spitale noi, atunci când se deshide unul, apar nenumărate bariere birocratice pentru a-i îngreuna activitatea.

De ce ați ales specializare chirurgie cardiovasculară?

Am ales chirurgia cardiovasculară încă de la începutul facultății, din anul I sau II, deoarece acolo unde am studiat, în Iași, în anul 1992, nu exista chirurgie cardiovasculară la acel moment, nu exista nici măcar cardiologie intervențională, adică nu se putea pune un stent, nu se putea trata un infarct. Ne aflam în unul din primele trei centre universitare ale țării și nu exista posibilitatea să salvăm un pacient care necesita o intervenție cardiovasculară. A fost o alegere firească în contextul realităților de sănătate publică din acea perioadă.

Ați realizat operații în premieră națională, inclusiv pacienți care au fost refuzați în străinătate.  Ce vă determină să realizați astfel de operații considerate riscante?

Noi nu facem nimic din ce nu am mai făcut. Noi realizăm aceste operații în Sibiu, unde nu exista această specilitate și facem lucruri pe care le realizam firesc în Franța. Spre rușinea mea, nu fac nimic în plus față de ceea ce făceam în stagiul de pregătire din Franța. Am avut, în schimb, norocul să am parte de o pregătire foarte bună, am avut răbdarea să învăț pentru examenul de rezidențiat din Franța, în condițiile în care concurența era de 15 candidați pe un loc, și odată integrat în sistemul de formare francez, am făcut un rezidențiat foarte serios, în două centre universitare mari, la centrul universitar din Toulouse și la cel din Grenoble, cu stagii adiționale de pregătire în Lyon.

La sfâșitul rezidențiatului, am fost trimis ca medic chirurg specialist să lucrez un an în Canada, în Institutul Inimii din Quebec, al doilea centru ca mărime de acolo, unde se realizează în jur de 2.200 de interveții pe an. Practic, am lucrat cu cei mai mari specialiști, atât din Europa, cât și din America de Nord și toate aceste intervenții le-am realizat mai întâi sub îndrumarea marilor maeștri, cărora le sunt recunoscător. Acum o săptămână am realizat prima reparație endovasculară a unui anevrism rupt la un pacient aflat în șoc hemoragic, lucru pe care îl făceam în Franța încă de acum 10 ani.

În România, aceste operații sunt mai noi datorită aspectelor date de modul în care ele sunt decontate și dacă sunt sau nu materialele necesare în țară. De asemenea, la Sibiu, noi am introdus primele operații endoscopice pentru reparații sau înlocuire a valvelor inimii. Acest tip de operații nu se făceau în Transilvania și, din acest punct de vedere, unele operații sunt în premieră națională. Însă, astfel de interveții se făceau din 2008 în Franța și Canada.

Cât de eficient este implantul de inimă artificială și dacă poate fi o soluție pentru viitor?

La noi în țară se face transplant de inimă, care este în scădere din cauza reducerii interesului autorităților asupra acestui tip de intervenții. Spre rușinea noastră, ca sistem sanitar, avem un singur centru de transplant funcțional, la Târgu-Mureș. Acolo intervențiile sunt realizate de domnul doctor Horațiu Suciu, care reușește să ducă greul acestui tip de interveție în condițiile în care este foarte puțin sprijinit din punct de vedere administrativ.

Transplantul cardiac ar trebui să se realizeze în cel puțin 3-4 centre. Noi am făcut multe astfel de intervenții în Franța, dar Agenția Națională de Transplant nu a fost interesată să acrediteze centrul din Sibiu pe motiv că este privat, în condițiile în care în întreaga țară avem nevoi de atâtea operații și intervenții cardiovasculare de transplant cardiac și de transplant pulmonar. Avem un for diplomatic care își permite să se îngrijoreze de modul de proprietate al spitalului și nu de starea de bine a pacienților și de calitatea serviciilor medicale. Asta este problema sistemului medical românesc. În funcții cheie sunt persoane a căror grijă este blocarea altor persoane sau a unor spitale în loc să-și dezvolte activitatea pentru care sunt plătiți. Referitor la inima artificială, putem vorbi de implanturile de inimă artificială. Sunt mai multe tipuri de dispozitive.

Există dispozitive temporare, care sunt folosite când pacientul este în așteptarea unui transplant și pentru care nu se găsește donator. I se pune o inimă artificială pentru a trece peste fenomenul de insuficiență cardiacă. Mai există și dispozitive care au o durabilitate mai lungă, care înlocuiesc un cord și care pot fi o soluție pe viitor din cauza lipsei de donatori. Primul implant s-a realizat în Franța acum 3 ani și de atunci se caută să se îmbunătățească funcționarea și durata de viață a dispozitivului.

În afară de inima artificială, care sunt noutățile în domeniul chirurgiei cardiovasculare?

Chirurgia cardiovasculară se găsește într-un moment de turnură. Practic, operațiile atât de populare în anii ̕ 80- ̕ 90, așa numita chirurgie pe cord deschis prin deschiderea sternului pentru a înlocui o valvă sau pentru a face un bypass începe să scadă din popularitate. Primii care-și doresc acest lucru și trebuie să-i respectăm, sunt pacienții și atunci au apărut aceste metode minim invazive pe care le practicăm în fiecare zi la Sibiu, mai exact chirurgia endoscopică.

Printr-o incizie de câțiva centimetri reușim să schimbăm una sau mai multe valve sau să le reparăm la pacienții cu probleme cardiovasculare. De asemenea, au apărut valvele transcateter, care se introduc printr-un vas de sânge, care au, însă, o durată mult mai scăzută și indicațiile standart sunt pentru a le oferi pacienților foarte vârstnici sau cu risc chirurgical crescut.

Care este situația transplantului pulmonar în România?

Cred că ar trebui reformată Agenția Națională de Transplant, care a făcut totul pentru a bloca acest tip de intervenții. Ar trebui să vină oameni noi cu idei, care au experiență. Centrul nostru a depus un dosar în 2014, în condițiile în care eram singurul chirurg din România care efectuase cu succes astfel de intervenții, cu articole științifice publicate în domeniu.

Am reușit să reconfigurăm o echipă care ar putea face transplant pulmonar la Sibiu, însă nu am avut nici măcar o vizită a Agenției de Transplant sau un telefon. Transplantul pulmonar este cel mai greu de realizat din punct de vedere organizatoric din toate transplanturile în medicină și este nevoie de muncă în echipă, de sinergie și voință la nivel central.

CV

Şef secţie Chirurgie Cardiovasculară şi Toracică, Clinica Polisano, Sibiu
Medic primar Chirurgie Cardiovasculară și Toracică, Annecy, Franța
Șef lucrări, medic specialist Chirurgie Cardiovasculară și Toracică, Grenoble, Franța
Membru titular al Colegiului Francez de Chirurgie  Cardio-Vasculară şi Toracică
Masterat anatomie, Facultatea  de Medicină J. Fourier, Grenoble
Diplomă de Fellowship în  Chirurgie Cardiovasculară şi toracică, Universitatea  Laval, Québec
Teză în medicină  (MD) «Diagnostic şi efectuarea disecţiilor aortice»  la  Spitalul John Radcliffe – Oxford
 

Loading...
Comenteaza Tipareste Trimite pe: Yahoo! Messenger
Adauga un comentariu »